6 definiții pentru rechizitorial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorial, ~ă a [At: TEODOREANU, M. U. 40 / Pl: ~i, ~e / E: fr réquisitorial] 1 (Rar) 1-2 Referitor la rechizitoriu (1-2). 3-4 Specific rechizitoriului (1-2). 5 Acuzator (2).

RECHIZITORIÁL, -Ă adj. (Liv.) De rechizitoriu, acuzator. [Pron. -ri-al. / < fr. réquisitoriel].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rechizitoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. rechizitoriáli; f. sg. rechizitoriálă, pl. rechizitoriále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECHIZITORIÁL adj. v. acuzator.

Intrare: rechizitorial
rechizitorial adjectiv
  • silabație: -ri-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rechizitorial
  • rechizitorialul
  • rechizitorialu‑
  • rechizitoria
  • rechizitoriala
plural
  • rechizitoriali
  • rechizitorialii
  • rechizitoriale
  • rechizitorialele
genitiv-dativ singular
  • rechizitorial
  • rechizitorialului
  • rechizitoriale
  • rechizitorialei
plural
  • rechizitoriali
  • rechizitorialilor
  • rechizitoriale
  • rechizitorialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)