2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rebifa vr [At: DN3 / Pzi: ~fez / E: fr rebiffer] (Fam) 1 A lua o atitudine amenințătoare. 2 A deveni furios. 3 A protesta. 4 A se împotrivi.

REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

REBIFÁ vb. refl. (fam.) a lua o atitudine amenințătoare; a protesta. (< fr. rebifer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rebifá vb., ind. prez. 1 rebiféz, 3 sg. și pl. rebifeáză

Intrare: rebifare
rebifare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebifare
  • rebifarea
plural
  • rebifări
  • rebifările
genitiv-dativ singular
  • rebifări
  • rebifării
plural
  • rebifări
  • rebifărilor
vocativ singular
plural
Intrare: rebifa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rebifa
  • rebifare
  • rebifat
  • rebifatu‑
  • rebifând
  • rebifându‑
singular plural
  • rebifea
  • rebifați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rebifez
(să)
  • rebifez
  • rebifam
  • rebifai
  • rebifasem
a II-a (tu)
  • rebifezi
(să)
  • rebifezi
  • rebifai
  • rebifași
  • rebifaseși
a III-a (el, ea)
  • rebifea
(să)
  • rebifeze
  • rebifa
  • rebifă
  • rebifase
plural I (noi)
  • rebifăm
(să)
  • rebifăm
  • rebifam
  • rebifarăm
  • rebifaserăm
  • rebifasem
a II-a (voi)
  • rebifați
(să)
  • rebifați
  • rebifați
  • rebifarăți
  • rebifaserăți
  • rebifaseți
a III-a (ei, ele)
  • rebifea
(să)
  • rebifeze
  • rebifau
  • rebifa
  • rebifaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)