2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REATRIBUIRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.
REATRIBUIRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
reatribuire sf [At: DEX2 / P: re-a~ / Pl: -ri / E: reatribui] 1-2 Atribuire (1, 5) din nou. 3-4 Atribuire (1, 5) altcuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REATRIBUI, reatribui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reatribui vt [At: DEX-S / P: re-a~ / Pzi: reatribui / E: re1- + atribui] 1-2 A atribui (1, 7) din nou. 3-4 A atribui (1, 7) altcuiva decât înainte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REATRIBUI, reatribui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + atribui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reatribui (a ~) (desp. re-a-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. reatribui, 3 reatribuie, imperf. 1 reatribuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să reatribui, 3 să reatribuie; imper. 2 sg. afirm. reatribuie(-l, reatribui-o) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*reatribui (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatribuie, imperf. 3 sg. reatribuia; conj. prez. 3 să reatribuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reatribui vb., ind. prez. 1 sg. reatribui, 3 sg. și pl. reatribuie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: re-a-tri-bu-i
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
reatribuire, reatribuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- reatribui DEX '98 DEX '09
reatribui, reatribuiverb
- 1. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Prefix re- + atribui. DEX '09