REACȚIE, reacții, s. f. 1. Faptul de a reacționa; răspuns la o acțiune venită din afară, manifestare. Impresionabil din cale-afară, era în același timp... și de o reacție vitală neașteptată, cînd condițiile erau schimbate. CAMIL PETRESCU O. II 148. (În forma reacțiune) Orice acțiune are reacțiunea sa. BOLINTINEANU, O. 458. 2. (Biol.) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant (venit din interior sau din afară). ◊ Reacția (sau reacțiunea) organismului = desfășurarea mijloacelor proprii de apărare ale organismului contra agenților patogeni, contra unei substanțe introduse în organism etc. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice, cu ajutorul unor agenți fizici sau al altor substanțe chimice. Reacția Bordet-Wassermann este constantă în afecțiunile sifilitice ale sistemului nervos și în paralizia generală. MARINESCU, P. A. 80. ◊ (Fiz.) Reacție nucleară v. nuclear. ♦ (Fiz., în forma reacțiune) Forță sau cuplu exercitat de un sistem de corpuri asupra unui alt sistem de corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță sau un cuplu care se consideră ca acțiune. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. – Pronunțat: re-ac-. – Variantă: reacțiune s. f.