2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reînsămânțare sf [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386 / Pl: ări / E: reînsămânța] Însămânțare din nou.

reînsămânța vt [At: SCÎNTEIA, 1970, nr. 8445 / Pzi: ~țez / E: re1- + însămânța] A însămânța din nou.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînsămânțáre s. f., g.-d. art. reînsămânțắrii; pl. reînsămânțắri

a reînsămânțá vb., ind. prez. 1 sg. reînsămânțéz; conj. prez. 3 sg. și pl. reînsămânțéze

Intrare: reînsămânțare
reînsămânțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînsămânțare
  • reînsămânțarea
plural
  • reînsămânțări
  • reînsămânțările
genitiv-dativ singular
  • reînsămânțări
  • reînsămânțării
plural
  • reînsămânțări
  • reînsămânțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reînsămânța
reînsămânța verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînsămânța
  • reînsămânțare
  • reînsămânțat
  • reînsămânțatu‑
  • reînsămânțând
  • reînsămânțându‑
singular plural
  • reînsămânțea
  • reînsămânțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînsămânțez
(să)
  • reînsămânțez
  • reînsămânțam
  • reînsămânțai
  • reînsămânțasem
a II-a (tu)
  • reînsămânțezi
(să)
  • reînsămânțezi
  • reînsămânțai
  • reînsămânțași
  • reînsămânțaseși
a III-a (el, ea)
  • reînsămânțea
(să)
  • reînsămânțeze
  • reînsămânța
  • reînsămânță
  • reînsămânțase
plural I (noi)
  • reînsămânțăm
(să)
  • reînsămânțăm
  • reînsămânțam
  • reînsămânțarăm
  • reînsămânțaserăm
  • reînsămânțasem
a II-a (voi)
  • reînsămânțați
(să)
  • reînsămânțați
  • reînsămânțați
  • reînsămânțarăți
  • reînsămânțaserăți
  • reînsămânțaseți
a III-a (ei, ele)
  • reînsămânțea
(să)
  • reînsămânțeze
  • reînsămânțau
  • reînsămânța
  • reînsămânțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)