REIONANT, -Ă adj. (Arhit.) Radiant. ◊ Stil reionant = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, caracterizată prin numeroase motive ornamentale, cu imense rozase polilobate și radiante; capelă reionantă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. [Pron. re-io-, scris și rayonnant. / cf. fr. rayonnant].

REIONANT, -Ă adj. (arhit.) radiant. ♦ stil ~ = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate și radiante; capelă ~ă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. (< fr. rayonnant)

RAYONNANT, -Ă adj. v. reionant.

RAYONNANT (cuv. fr.) [reionã] adj. (ARHIT.) Denumire dată celei de-a doua perioade a dezvoltării stilului gotic (între goticul lanceolat și cel flamboyant), apărută, inițial, în sec. 13, în Franța și ulterior în restul Europei, caracterizată prin folosirea decorației geometrice elaborate, inclusiv a rozetelor de proporții impresionante. Reprezentative pentru acest stil sunt catedralele din Amiens (1220-1270), Notre-Dame din Paris (1177-1250), biserica Saint-Urbain din Troyes (1262) și, îndeosebi, Saint-Chapelle din Paris, consacrată în 1248 de regele Ludovic IX cel Sfânt (1226-1270) drept capelă a palatului său.