2 intrări

4 definiții

ristic n. antimoniu de înnegrit sprâncenele (substanța, la început verde, se face neagră când se arde): gogoșile de ristic și plasturii negri cu cari își îmbina sprâncenele GHICA. [Vechiu-rom. răstic = turc. RASTYK].

ristíc n., pl. inuz. urĭ (din maĭ vechĭu răstic, mold. rîstic, d. turc. rastyk, ngr. rastiki. Cp. cu orăstică). Rar azĭ. Praf de antimoniŭ care, amestecat cu gogoașa numită colțar (V. colțar) și mînuită cu un fer [!] cald, dă un suliman de înegrit sprincenele: gogoașă de ristic.

Intrare: răstic
răstic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: râstic
râstic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.