2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta, II. Tranz. și refl. (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Pref. răs- + frânge.

RĂSFRẤNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.

RĂSFRẤNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.

răsfrânge [At: AR (1829), 292/28 / V: res- / Pzi: răsfrâng / Ps: răsfrânsei / Par: răsfrânt / E: răs- + frânge] 1-2 vtr A (se) întoarce în afară. 3-4 vtr A (se) îndoi. 5-6 vtr A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte. 7-8 vtr (D. obiecte) A(-și) reflecta lumina primită. 9 vr (D. umbră) A se proiecta pe o suprafață. 10 vr (D. sunete) A se întoarce sub formă de ecou. 11 vt A desface (60). 12 vt (Înv) A respinge un atac armat, obligând inamicul să se retragă. 13 vt (Îvr) A nu accepta. 14 vr (Fig; udp „asupra”, „în”) A se face simțit prin influența sa. 15 vr (Fig) A avea repercusiuni asupra a ceva sau a cuiva. 16-17 vtr A (se) reflecta pe o suprafață lucioasă Si: a (se) oglindi.

răsfrângere sf [At: DDRF / V: res~ / Pl: ~ri / E: răsfrânge] 1 Îndoire în afară. 2 Desfacere (51). 3 Radiație luminoasă. 4 Strălucire. 5 Reflectare (1). 6 (Fig) Influențare. 7 (Fig; nob) Meditație.

RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. și refl. (despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Răs- + frânge.

RĂSFRÎ́NGE, răsfrîng, vb. III. I. 1. Tranz. A proiecta lumină asupra unui obiect (făcînd-o să se reflecte); (despre obiecte) a reflecta lumina proiectată asupra lor. Făclioara feștilei de seu răsfrîngea luminiți în ochii lor. SADOVEANU, O. VII 151. Luna razele-și răsfrînge Prin frunzișul unui fag. DEMETRESCU, O. 56. Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. ◊ Fig. Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi răsfrîngă totuși Raza privirii tale. CAMIL PETRESCU, V. 27. Și deodată ea tresare, Fața ei răsfrînge foc. CERNA, P. 131. Era în acea vreme cînd soarele apune, Și zîmbete de-adio răsfrînge peste cer. MACEDONSKI, O. I 255. ◊ Refl. Prin geamul parbrizului razele soarelui se răsfrîngeau pe fețele [lor]. MIHALE, O. 501. Umbra ei se răsfrîngea în perete. EMINESCU, N. 64. Ici-colo se văd cete în luptă încleștate... Luciri de arme crunte, pătate roș cu sînge, Pe care-o rază vie din soare se răsfrînge. ALECSANDRI, P. III 289. ♦ (Cu privire la sunete) A întoarce sub formă de ecou; a repeta. Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. (Refl.) Chiotele lor răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri... răsfrîngîndu-se de două-trei ori. SANDU-ALDEA, U. P. 41. 2. Refl. Fig. A se face simțit sub formă de influență sau înrîurire; a se repercuta în ceva sau asupra a ceva. Dar epoca de degradare în care el [Juvenal] a trăit s-a răsfrînt asupra acestui frumos geniu. ODOBESCU, S. I 49. 3. Refl. A se oglindi, a se reflecta. În luciul lacului, simțitor crescut, se răsfrîngea un cer fără pată. SADOVEANU, P. M. 294. Cerul cu lumea lui de stele se răsfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră. BART, E. 251. Printre valuri, care plîng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate, Felinare se răsfrîng. MACEDONSKI, O. I 200. În lacul cel verde și lin Răsfrînge-se cerul senin. EMINESCU, O. I 492. ◊ Tranz. Murii netezi, roșii, de marmură curată, Lumina lunii blînde în sală o răsfrîng. EMINESCU, O. IV 159. (Fig.) Mai e o poezie a locurilor vechi, Unde răsfrîngem vremea ca stelele în unde. DEȘLIU, G. 5. Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții. MACEDONSKI, O. I 3. Artele și poezia au știut să-și însușească și au izbutit să răsfrîngă, în producțiuni de merit, toate aceste felurite fapte și simțiri. ODOBESCU, S. III 51. II. Tranz. A depărta între ele elementele unui obiect (îndoindu-le în sus sau în jos); a desface, a îndoi, a întoarce în afară. Își răsfrînse brațele în lături și rămase strîmb și mut ca și crucea. SADOVEANU, O. VIII 246. Dalba-i soțioară, de-l vedea, Mînicele-și răsfrîngea: Punea sita și cernea, În copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. ◊ Refl. Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd, se răsfrîng, se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. DUNĂREANU, CH. 55. [Buza] de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 239. – Forme gramaticale: perf. s. răsfrînsei, part. răsfrînt.

RĂSFRÎ́NGERE, răsfrîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrînge și rezultatul ei. 1. Lumină, radiație luminoasă, lucire, strălucire. Într-un pisc depărtat al înălțimii, apăruse răsfrîngerea zorilor pe luciu de stîncă. SADOVEANU, F. J. 372. Răsfrîngeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte. TOPÎRCEANU, B. 28. Soarele nu era departe d-a apune. El se culca în nori. Răsfrîngerile lui făceau valuri de aur și rubin. BOLINTINEANU, O. 429. 2. Oglindire, reflectare. Răsfrîngerea soarelui pe suprafața bolții mă orbise de tot. ALECSANDRI, O. P. 267. ◊ Fig. În sufletul său... mai stăruia lumina altei vieți și răsfrîngerea unei culturi de odinioară. SADOVEANU, E. 13. Națiunea romînă vroiește ca poezia romînă să îmbrățișeze toate simțimîntele sale, aspirațiunile ei naționale, politice, sociale... să fie răsfrîngerea a tot ce simte ea. BOLLIAC, O. 62. 3. Fig. (Neobișnuit) Reflexie, gîndire, meditație. Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe, rămășițe ale atîtor răsfrîngeri și ale atîtor biblioteci... dorm toate la un loc. ANGHEL, PR. 19.

A RĂSFRÂNGE răsfrâng tranz. 1) A face să se răsfrângă. 2) (despre părți de îmbrăcăminte) A îndoi în afară. /răs- + a frânge

A SE RĂSFRÂNGE se răsfrâng intranz. 1) A-și manifesta efectele; a avea urmări; a se resimți. 2) rar A-și proiecta imaginea pe o suprafață făcând-o să se reflecte. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se reflecta. /răs- + a se frânge

resfrânge v. a (se) reflecta: se resfrânge ca ’n oglindă a copilei umbră EM. [Neologism după fr. réfracter].

resfrângere f. acțiunea de a se resfrânge și rezultatul ei: reflex(iune).

răsfrî́ng, -frî́nt și (rar) -frî́ns, -frî́nge v. tr. (răs- și frîng). Întors pe dos la margine: haĭnă cu guler răsfrînt. Oglindesc, reflectez: plopiĭ se răsfrîngeaŭ pe luciu laculuĭ. Refractez. Fig. Arunc asupra: toată gloria se răsfrînge asupra luĭ.

răsfrî́ngere f. Acțiunea de a saŭ de a se răsfrînge. V. refracțiune și reflexiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răsfrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrấng, imperf. 3 sg. răsfrângeá, perf. s. 1 sg. răsfrânséi, 1 pl. răsfrấnserăm; part. răsfrấnt

răsfrấngere s. f., g.-d. art. răsfrấngerii; pl. răsfrấngeri

răsfrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrâng, perf. s. 1 sg. răsfrânséi, 1 pl. răsfrânserăm; part. răsfrânt

răsfrângere s. f., g.-d. art. răsfrângerii; pl. răsfrângeri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSFRÂNGE vb. 1. v. reflecta. 2. v. repeta. 3. v. oglindi. 4. v. sufleca. 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: răsfrânge
verb (VT655)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfrânge
  • răsfrângere
  • răsfrânt
  • răsfrântu‑
  • răsfrângând
  • răsfrângându‑
singular plural
  • răsfrânge
  • răsfrângeți
  • răsfrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfrâng
(să)
  • răsfrâng
  • răsfrângeam
  • răsfrânsei
  • răsfrânsesem
a II-a (tu)
  • răsfrângi
(să)
  • răsfrângi
  • răsfrângeai
  • răsfrânseși
  • răsfrânseseși
a III-a (el, ea)
  • răsfrânge
(să)
  • răsfrângă
  • răsfrângea
  • răsfrânse
  • răsfrânsese
plural I (noi)
  • răsfrângem
(să)
  • răsfrângem
  • răsfrângeam
  • răsfrânserăm
  • răsfrânseserăm
  • răsfrânsesem
a II-a (voi)
  • răsfrângeți
(să)
  • răsfrângeți
  • răsfrângeați
  • răsfrânserăți
  • răsfrânseserăți
  • răsfrânseseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfrâng
(să)
  • răsfrângă
  • răsfrângeau
  • răsfrânseră
  • răsfrânseseră
Intrare: răsfrângere
răsfrângere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfrângere
  • răsfrângerea
plural
  • răsfrângeri
  • răsfrângerile
genitiv-dativ singular
  • răsfrângeri
  • răsfrângerii
plural
  • răsfrângeri
  • răsfrângerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)