6 intrări
38 de definiții
din care- explicative (24)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RAȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă cu mâner de lemn având la capăt un ac metalic gros, folosită la operația de cătrănire a plutelor. – Et. nec.
RĂȘCHIA, rășchiez, vb. I. Tranz. A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor. [Pr.: -chi-a] – Lat. *rasclare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂȘCHIA, rășchiez, vb. I. Tranz. A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor. [Pr.: -chi-a] – Lat. *rasclare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rașcă sf [At: ANTIPA, P. 416 / Pl: rășci / E: nct] 1 Prăjină cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. 2 Unealtă asemănătoare cu o sulă, folosită la impregnarea plutelor de la carmacele pescărești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răschia v vz rășchia corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășchi v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rășchia vt [At: LB / V: rășca, ~chi' (Pzi: ~iesc), râsc~, râș~, resc~, reș~, reșchita, risc~, riș~ / Pzi: ~iez, (reg) rășchiu, rășchii / E: ml *rasclare] 1 (Fșa) A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor pentru a le face jurebii. 2 (Reg; pcf rășchira) A răsfira (1). 3 A întinde în lături. 4 (Reg) A scurma. 5 (Reg) A zgâria.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râschia v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râșca v vz râșchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râșchia v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reschia v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reșchia v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reșchița v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rischia v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rișchia v vz rășchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vreasc sn [At: MARDARIE, L. 2762/18 / V: (rar) vrescur, (îrg) hreasc, rasc, vrasc, vrascură sf, (reg) hereascuri snp, hleșc (Pl: hleșcuri), hreast, hreșc (Pl: hreșcuri), hreșt, vleasc, vrască (Pl: vraști, vrăști) vrească sf, vreașc / Pl: ~uri / E: vsl хврастъ] 1 (Mpl) Creangă subțire, uscată (desprinsă din copac, folosită la aprinderea focului) Si: gătej, uscătură, (reg) osâc. 2 (Trs) Îngrămădire de lemne, crengi, vreascuri (1) etc. aduse de apă (pe malul unui râu). 3 (Reg; îf vrască, vrească) Nuia verde. 4 (Trs; îf hreast) Mărăciniș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vreasc s.n. (mai ales la pl.) Creangă, ramură subțire, uscată, desprinsă de pe un copac; gătej. Pe vatra verde ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard (COȘB.). ◊ Compar. Mîna a scăpat din încheieturi și a lunecat pe țărna uscată, ca un vreasc rupt (POPA). • pl. -uri. și (înv., reg.) vreascur, rasc, hreasc s.n. /<sl. veche хврасть; cf. bg. хряст „tufă”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
RAȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAȘCĂ, rășci, s. f. Un fel de prăjină cu care pescarii împing frînghiile năvodului pe sub gheață de la o copcă la alta sau sperie peștele ca să iasă de sub maluri și de sub insule plutitoare și să se prindă în năvoade. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, compusă dintr-o undrea lungă și un mîner de lemn, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂȘCHIA, rășchiu și rășchiez, vb. I. Tranz. A trece firele de cînepă, de in etc. de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor. Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă, s-o rășchie, s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184. ◊ (Complementul indică obiectul de pe care se deapănă; cu pronunțare regională) A doua rîșchie fuse pe un rîșchitor de aur. SEVASTOS, N. 225. ◊ Absol. Fata are să rîșchie. ȘEZ. I 184.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂȘCHIA ~ez tranz. (fire textile) A depăna de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor. /<lat. rasclare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răschiĭ și rășchiĭ (vest) și rîșchiĭ (est), a -iá v. tr. (lat. *rasclare, din *rastlare, a grebla, d. rastrum, greblă; it. raschiare, fr. racler, a zgîria, a rade, a răzui). Est. Depăn lînă de pe fus pe răschitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rășchiĭ, rășchitór, V. răsch-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîșchiĭ, rîșchitór, V. răschiĭ, -itor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vreasc și (vechĭ) hreasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. hvrastŭ, hrastu, vreasc, hvrastiĭe, vreascurĭ; bg. hrast, copăcel, fraste, vreascurĭ; sîrb. [h]rast, stejar. E rudă cu it. foresta, pădure. V. vrască, hîrșag). Pl. Ramurĭ uscate, găteje de aprins focu. – Și ráscote (pl.) în vest, și [v]rascurĭ în Trans., și hreșt[ĭ]urĭ în nord. Pe alocurĭ și hreast.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rașcă s. f., g.-d. art. rășcii; pl. rășci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rășchia (a ~) (a depăna) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. rășchiez (desp. -chi-ez), 3 rășchiază, 1 pl. rășchiem; conj. prez. 1 sg. să rășchiez, 3 să rășchieze; ger. rășchiind (desp. -chi-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rașcă s. f., g.-d. art. rășcii; pl. rășci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rășchia (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 rășchiază, 1 pl. rășchiem (chi-em); conj. prez. 3 să rășchieze; ger. rășchiind (-chi-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rașcă s. f., g.-d. art. rășcii; pl. rășci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rășchia vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. rășchiez, 3 sg. și pl. rășchiază, 1 pl. rășchiem (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. rășchieze; ger. rășchiind (sil. -chi-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rășchia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. rășchiază, 1 pl. rășchiem, ger. rășchiind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂȘCHIA vb. v. râcâi, scormoni, scurma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rășchia vb. v. RÎCÎI. SCORMONI. SCURMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rășchia (rășchiez, rășchiat), vb. – A depăna. – Var. rîșchia, pers. I rășchii. Bg. rasšivam „a descoase, a depăna”, de unde și megl. rășies „a depăna”; forma rom. este rezultatul unei disimilări din *răsșia, ca în cazul lui rășchira. Etimologiile propuse nu par probabile: din lat. *rasclāre (Pușcariu 1441; Tiktin; REW 7072; Candrea); din lat. *resticŭlāre, din resticŭla „funie” (Densusianu, GS, II, 320). – Der. rășchitor (var. rășchitoare, rîșchitor), s. n. (unealtă de depănat), pe care Pascu, I, 67, o derivă din lat. *re-ex-clāvātōrium.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RÂȘCA, com. în jud. Suceava, situată în zona de contact a Subcarpaților Neamțului cu prelungirile NE ale m-ților Stănișoarei, pe cursul superior al râului Râșca; 5.245 loc. (2005). Expl. și prelucr. lemnului (cherestea). În satul R. se află mănăstirea cu același nume (de călugări), cu biserica Sf. Nicolae, ctitorie din 1540-1542 a domnului Petru Rareș, cu fresce executate în 1551-1552 de pictorul grec Stamatello Cotronas. În interior se păstrează un valoros tablou votiv înfățișându-l pe ctitor cu familia lui. Chiliile actuale datează din 1821-1842. iar pridvorul bisericii a fost adăugat în perioada 1611-1617. Ansamblul monahal a fost renovat în 1972 și 1991. În 1844, la această mănăstire a fost trimis în surghiun de către domnul Mihail Sturdza, timp de șase luni, Mihail Kogălniceanu. Biserica Sf. Gheorghe (1790, renovată în 1898 și 1925), în satul Buda.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSCA, Stan, munt. 1769 (BCI V 264).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Rășcă v. Rișca 1.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎȘCA 1. – s.; Rîșcă, Ioan, act.; Rășcă, V. (17 A I 18). 2. Rîșco (C Ștef). 3. + -an: Rtșcanja, -i tt.; -u fam., frecv. (Sur X). 4. + -ov: Rîșcov fam. (Dm), cf. subst. ciupercă. Coincidențe: trac Rescu, -lus, -por.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: răș-chi-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rașcă, rășcisubstantiv feminin
- 1. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Unealtă cu mâner de lemn având la capăt un ac metalic gros, folosită la operația de cătrănire a plutelor. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
rășchia, rășchiezverb
- 1. A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă, s-o rășchie, s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184. DLRLC
- A doua rîșchie fuse pe un rîșchitor de aur. SEVASTOS, N. 225. DLRLC
- Fata are să rîșchie. ȘEZ. I 184. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: rășchiu. DLRLC
etimologie:
- *rasclare DEX '09 DEX '98