6 definiții pentru raphanus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

radiclă sf vz ridiche

ridiche sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) rădi (Pl și: rădici), răd~ (Pl: rădiche), rădiclă (Pl: rădicle), rădi (Pl: rădite, rădiți), rădiță (Pl: rădițe, rădiți), red~, ~chie (Pl și: ~chii), ~i (Pl: ~iți), ~iță / Pl: ~ichi, (reg) ~ / E: ml radicula] 1 (Șîs ~ de lună (sau roșie), ~ neagră (sau de iarnă), ~ albă (sau de vară), ~ de bere, ~ de grădină, ~tomnatică reprezentând diferite varietăți) Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă și cu frunze mari, adânc crestate (Raphanus sativus). 2 Rădăcina comestibilă a ridichei (1). 3 (Rar; îe) A freca (cuiva) ~a (la nas) A bate rău (pe cineva). 4 (Fam; îae) A-i face cuiva greutăți. 5 (Fam; îae) A certa aspru pe cineva. 6 (Îe) A freca ~ (pe cineva) A bate rău pe cineva. 7 (Îe) A tunde ~ (pe cineva) A tunde la piele. 8 (Fig) Copil plăpând. 9 (Gmț) Elev din clasele mici Cf boboc (12), pufan. 10 (Îc) ~-sălbatică Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina pivotantă, lungă și subțire, cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui, dăunătoare plantelor de cultură Si: (reg) ridichioară (5), rapiță (ll)-de-ogoare (Raphanus raphanistrum). 11 (Bot; îae) Muștar de câmp (Sinapis arvensis). 12 (Reg; pan) Suport de lemn ascuțit la unul dintre capete (cel care intră în pământ) în care se fixează nicovala pe care se bate coasa.

RIDÍCHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. ◊ Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum).Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.

RIDÍCHE ~i f. 1) Plantă erbacee legumicolă, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivată pentru rădăcina ei comestibilă. 2) Rădăcina acestei plante. ◊ ~ de lună ridiche cu rădăcina rotundă sau alungită, cu coajă roșie sau albă, recoltată primăvara timpuriu. ~ neagră (~ -de-toamnă sau ~ -de-iarnă) ridiche cu rădăcina rotundă, având coaja groasă, de culoare neagră, recoltată toamna târziu. ~-sălbatică plantă erbacee necultivată, cu rădăcina lungă și subțire, cu tulpina păroasă, cu frunze alterne, ovale și cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ridíche s. f., art. ridíchea, g.-d. art. ridíchii; pl. ridíchi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RIDÍCHE s. (BOT.) 1. (Raphanus sativus) (prin Ban.) rotcă. 2. ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum) = (reg.) ridichioară, rapiță sălbatică.

Intrare: raphanus
raphanus termen biologic
termen biologic (I2)
  • raphanus