2 definiții pentru rantoala

rantoalá vb., ind. prez. 3 rantoaleáză

RANTOALÁ vb. tr. 1. (arte) a restaura pânza uzată a unui tablou prin lipirea ei pe o pânză nouă. ◊ a dubla, a face ca două materiale să intre în contact după ce s-au uscat pe ele cleiurile cu solvenți cu care au fost unse. 2. a transporta culorile pe o nouă pânză. (< fr. rentoiler)

Intrare: rantoala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rantoala
  • rantoalare
  • rantoalat
  • rantoalând
singular plural
  • rantoalea
  • rantoalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rantoalez
(să)
  • rantoalez
  • rantoalam
  • rantoalai
  • rantoalasem
a II-a (tu)
  • rantoalezi
(să)
  • rantoalezi
  • rantoalai
  • rantoalași
  • rantoalaseși
a III-a (el, ea)
  • rantoalea
(să)
  • rantoaleze
  • rantoala
  • rantoală
  • rantoalase
plural I (noi)
  • rantoalăm
(să)
  • rantoalăm
  • rantoalam
  • rantoalarăm
  • rantoalaserăm
  • rantoalasem
a II-a (voi)
  • rantoalați
(să)
  • rantoalați
  • rantoalați
  • rantoalarăți
  • rantoalaserăți
  • rantoalaseți
a III-a (ei, ele)
  • rantoalea
(să)
  • rantoaleze
  • rantoalau
  • rantoala
  • rantoalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)