2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

radiotelegrafiere sf [At: DL / Pl: ~ri / E: radiotelegrafia] Transmitere (a unei știri, a unei comunicări etc.) prin radiotelegrafie.

RADIOTELEGRAFIÉRE s. f. Acțiunea de a radiotelegrafia.

RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier.

RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier.

radiotelegrafia vt [At: CADE / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: fr radiotélégraphier] A transmite (o știre, o comunicare etc.) prin radiotelegrafie.

RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite (o știre, o comunicare etc.) prin radiotelegrafie.

RADIOTELEGRAFIÁ vb. I. tr. A transmite (o știre, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. radiotélegraphier].

RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiotélégraphier)

A RADIOTELEGRAFIÁ ~éz tranz. (mesaje) A telegrafia prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

radiotelegrafiá (a ~) (-di-o-, -le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiotelegrafiáză, 1 pl. radiotelegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să radiotelegrafiéze; ger. radiotelegrafiínd (-fi-ind)

radiotelegrafiá vb. (sil. -di-o-) telegrafia

Intrare: radiotelegrafiere
radiotelegrafiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radiotelegrafiere
  • radiotelegrafierea
plural
  • radiotelegrafieri
  • radiotelegrafierile
genitiv-dativ singular
  • radiotelegrafieri
  • radiotelegrafierii
plural
  • radiotelegrafieri
  • radiotelegrafierilor
vocativ singular
plural
Intrare: radiotelegrafia
radiotelegrafia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: -di-o-
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • radiotelegrafia
  • radiotelegrafiere
  • radiotelegrafiat
  • radiotelegrafiatu‑
  • radiotelegrafiind
  • radiotelegrafiindu‑
singular plural
  • radiotelegrafia
  • radiotelegrafiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • radiotelegrafiez
(să)
  • radiotelegrafiez
  • radiotelegrafiam
  • radiotelegrafiai
  • radiotelegrafiasem
a II-a (tu)
  • radiotelegrafiezi
(să)
  • radiotelegrafiezi
  • radiotelegrafiai
  • radiotelegrafiași
  • radiotelegrafiaseși
a III-a (el, ea)
  • radiotelegrafia
(să)
  • radiotelegrafieze
  • radiotelegrafia
  • radiotelegrafie
  • radiotelegrafiase
plural I (noi)
  • radiotelegrafiem
(să)
  • radiotelegrafiem
  • radiotelegrafiam
  • radiotelegrafiarăm
  • radiotelegrafiaserăm
  • radiotelegrafiasem
a II-a (voi)
  • radiotelegrafiați
(să)
  • radiotelegrafiați
  • radiotelegrafiați
  • radiotelegrafiarăți
  • radiotelegrafiaserăți
  • radiotelegrafiaseți
a III-a (ei, ele)
  • radiotelegrafia
(să)
  • radiotelegrafieze
  • radiotelegrafiau
  • radiotelegrafia
  • radiotelegrafiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)