8 definiții pentru radicant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADICANT, -Ă, radicanți, -te, adj. (Despre tulpini) Care are capacitatea de a emite rădăcini; (despre plante) agățător prin rădăcini suplimentare. – Din fr. radicant.
RADICANT, -Ă, radicanți, -te, adj. (Despre tulpini) Care are capacitatea de a emite rădăcini; (despre plante) agățător prin rădăcini suplimentare. – Din fr. radicant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
radicant, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 115 / Pl: -nți, ~e / E: fr radicant] 1 (D. tulpini) Care emite din loc în loc rădăcini (1). 2 (D. plante) Care se agață prin rădăcini (1) suplimentare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADICANT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care are capacitatea de a emite rădăcini; (despre plante) agățător prin rădăcini suplimentare. [< fr. radicant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADICANT, -Ă adj. (despre tulpini, frunze etc.) care emite rădăcini adventive; (despre plante) care se agață prin asemenea rădăcini. (< fr. radicant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RADICANT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre tulpini) Care poate da rădăcini în diferite locuri. 2) (despre plante) Care se agață cu ajutorul unor rădăcini suplimentare. /<fr. radicant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radicant adj. m., pl. radicanți; f. radicantă, pl. radicante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
radicant adj. m., pl. radicanți; f. radicantă, pl. radicante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radicant adj. m., pl. radicanți; f. sg. radicantă, pl. radicante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
radicant, radicantăadjectiv
- 1. (Despre tulpini) Care are capacitatea de a emite rădăcini; (despre plante) agățător prin rădăcini suplimentare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- radicant DEX '09 DEX '98 DN