11 definiții pentru radianță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos total emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.

radianță sf [At: DL / P: ~di-an~ / Pl: -țe / E: fr radiance] Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe.

RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.

RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria suprafeței emițătoare a acelui izvor. – Pronunțat: -di-an-.

RADIÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și suprafața emițătoare a acelui izvor. [Pron. -di-an-. / cf. fr. radiance].

RADIÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria emițătoare a acestuia; emitanță. (< fr. radiance)

RADIÁNȚĂ ~e f. fiz. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe; emananță. [Sil. -di-an-] /<fr. radiance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

radiánță (-di-an-) s. f., g.-d. art. radiánței; pl. radiánțe

radiánță s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radiánței; pl. radiánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RADIÁNȚĂ s. (FIZ.) emitanță. (~ este o mărime fotometrică.)

RADIANȚĂ s. (FIZ.) emitanță. (~ este o mărime fotometrică.)

Intrare: radianță
radianță substantiv feminin
  • silabație: -di-an- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radianță
  • radianța
plural
  • radianțe
  • radianțele
genitiv-dativ singular
  • radianțe
  • radianței
plural
  • radianțe
  • radianțelor
vocativ singular
plural