10 definiții pentru rabotaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rabotaj sn [At: DS / Pl: ~e / E: fr rabotage] Rabotare.

RABOTÁJ, rabotaje, s. n. Rabotare. – Din fr. rabotage.

RABOTÁJ, rabotaje, s. n. Rabotare. – Din fr. rabotage.

RABOTÁJ, rabotaje, s. n. Rabotare.

RABOTÁJ s.n. Rabotare. ◊ Rabotaj glaciar = acțiunea de netezire și de șlefuire efectuată de către ghețari. [< fr. rabotage].

RABOTÁJ s. n. rabotare. (< fr. rabotage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rabotáj s. n., pl. rabotáje

rabotáj s. n., pl. rabotáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RABOTAJ s. (TEHN.) rabotare, rabotat. (~ unei piese metalice.)

Intrare: rabotaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rabotaj
  • rabotajul
  • rabotaju‑
plural
  • rabotaje
  • rabotajele
genitiv-dativ singular
  • rabotaj
  • rabotajului
plural
  • rabotaje
  • rabotajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)