2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rabat sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~uri / E: ger Rabatt] 1 Reducere din prețul de vânzare al unei mărfi. 2 (Îs) ~ comercial Cotă procentuală din prețul de vânzare destinată să acopere cheltuielile de circulație și să asigure beneficii organizațiilor comerciale Si: adaos comercial.

RABÁT, rabaturi, s. n. Reducere; scăzământ. ◊ Rabat comercial = reducere de preț acordată de vânzător la cumpărarea unor mărfuri în situații ca plata în numerar, la cumpărarea unei cantități mari sau în extrasezon, fidelitatea clientului. – Din germ. Rabatt.

RABÁT, rabaturi, s. n. Reducere de preț față de prețul cu amănuntul al mărfii. (În sintagma) Rabat comercial = parte din prețul de vânzare cu amănuntul, stabilită ca o cotă procentuală, destinată să acopere cheltuielile de circulație și să asigure beneficii organizațiilor comerciale; adaos comercial. – Din germ. Rabatt.

RABÁT, rabaturi, s. n. Reducere din prețul de vînzare al unei mărfi. V. bonificație. Cît să cheltuiască ea?... Calculau pe zi kilogramele de carne, rabatul de la o consumație așa mare. VLAHUȚĂ, O. A. 244.

RABÁT s.n. Reducere acordată cumpărătorului din prețul de vânzare al unei mărfi. ♦ (În economia socialistă) Rabat comercial = diferența dintre prețul cu ridicata al industriei și prețul de desfacere cu amănuntul. [< germ. Rabatt, cf. fr. rabais].

RABÁT s. n. reducere de preț, scăzământ, bonificație ce se acordă de vânzător cumpărătorului. ♦ ~ comercial = parte din venitul net creat în sfera producției materiale destinată acoperirii cheltuielilor de circulație a mărfurilor și asigurării beneficiului întreprinderilor și organizațiilor comerciale. (< germ. Rabatt)

RABÁT ~uri n. Reducere din prețul unei mărfi la vânzarea cu ridicata. ◊ ~ comercial diferența dintre prețul cu ridicata și prețul de desfacere cu amănuntul. /<germ. Rabatt

rabat n. scăderea prețului sau a valorii.

*rabát n., pl. urĭ (fr. rabat, id. [d. rabattre, compus d. re- și abattre] = rabais, rabat. V. abat). Barb. Scăzămînt, reducere din preț acordată unuĭ cumpărător cînd cumpără maĭ mult. V. remiză.

rabata vt [At: DEX-S / V: ~bate / Pzi: ~tez / E: fr rabattre] 1 (Mat) A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2 A lăsa în jos Si: a îndoi, a plia.

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III] – Din fr. rabattre.

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III] – Din fr. rabattre.

RABÁTE vb. III v. rabata.

RABÁTE vb. III v. rabata.

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].

RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)

rabatá vb. I A lăsa în jos, a plia, a îndoi ◊ „Spătarul scaunului poate fi reglat în înălțime, adâncime sau poate fi rabatat. R.l. 9 IV 84 p. 5 (cf. fr. rabattre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rabát s. n., pl. rabáturi

rabát s. n., pl. rabáturi

*rabatá/rabáte (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rabateáză/rabate

rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. și pl. rabateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RABÁT s. 1. reducere, scăzământ. (A face un ~ la prețul unei mărfi.) 2. rabat comercial v. adaos comercial. (~ prevăzut de lege pentru o marfă.)

RABAT s. reducere, scăzămînt. (A face un ~ la prețul unei mărfi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rabát (rabáturi), s. n. – Reducere de preț. Germ. Rabatt (Candrea).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RABAT (în arabă: ER-RIBᾹT), capitala Marocului, situată în NV țării, pe țărmul Oc. Atlantic, la gura de vărsare a fluviului Bou Regreg; 623,5 mii loc. (1994). Nod feroviar și rutier. Aeroport (în suburbia Salé). Port. Pr. centru politic, economic, financiar-bancar, comercial, cultural-științific și turistic. Ind. metalurgiei neferoase, de prelucr. a lemnului, textilă, a mat. de constr. (cărămidă, azbest), pielăriei și încălțămintei, alim. Producția de covoare și de pături. Poligrafie. Artizanat. Universitatea Muhammad V (1957); Institut agronomic și veterinar (1966); Academie Națională (1977); Biblioteca Națională (1920); Universitatea musulmană (sec. 12-17). Teatru; Orchestră simfonică. Muzee de arheologie (1920), artă decorativă (1915) și artizanat. Moscheea Hassan (1190-1195), cu minaret de 44 m înălțime, fortăreața Kasbah Oudaïa (sec. 12), cu porțile Oudaïa, Bāb-ar-Ruwāh ș.a., moscheile Yakub al-Mansur (sec. 18), Moulay-Sliman (sec. 19) ș.a., mausoleul lui Muhammad V; Palatul Regal (1950); Grădini în stil andaluz. Fundat de fenicieni, apoi colonie romană cu numele Sala, iar în sec. 8-10 a fost sediul unei mănăstiri musulmane fortificate. În 1150, califul almohad Abd al-Mūmin (1130-1163) a întemeiat un punct întărit cu numele Ribat (= tabără) unde și-a încartiruit trupele, în vederea „războiului sfânt” împotriva creștinilor din Pen. Iberică. În Ev. med. a fost important centru al corsarilor sarazini. În perioada 1627-1666 a fost capitala unui stat independent; centrul ad-tiv (1912-1956) al protectoratului francez Maroc, iar din 1956 capitala regatului Maroc.

RABAT, oraș în Malta, în partea central-vestică a ins. Gozo; 11,7 mii loc. (2003). Ind. textilă (covoare) și alim. (vinuri). Vestigii din perioada romană. Biserici și mănăstiri medievale. Palatul Verdala (1586); palatul Sf. Sofia (sec. 12). Catedrală. Muzeu de antichități romane. Ziduri de fortificație ale orașului datând din sec. 18. Cunoscut și sub numele Victoria.

Intrare: rabat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rabat
  • rabatul
  • rabatu‑
plural
  • rabaturi
  • rabaturile
genitiv-dativ singular
  • rabat
  • rabatului
plural
  • rabaturi
  • rabaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: rabata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rabata
  • rabatare
  • rabatat
  • rabatatu‑
  • rabatând
  • rabatându‑
singular plural
  • rabatea
  • rabatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rabatez
(să)
  • rabatez
  • rabatam
  • rabatai
  • rabatasem
a II-a (tu)
  • rabatezi
(să)
  • rabatezi
  • rabatai
  • rabatași
  • rabataseși
a III-a (el, ea)
  • rabatea
(să)
  • rabateze
  • rabata
  • rabată
  • rabatase
plural I (noi)
  • rabatăm
(să)
  • rabatăm
  • rabatam
  • rabatarăm
  • rabataserăm
  • rabatasem
a II-a (voi)
  • rabatați
(să)
  • rabatați
  • rabatați
  • rabatarăți
  • rabataserăți
  • rabataseți
a III-a (ei, ele)
  • rabatea
(să)
  • rabateze
  • rabatau
  • rabata
  • rabataseră
verb (VT606)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rabate
  • rabatere
  • rabătut
  • rabătutu‑
  • rabătând
  • rabătându‑
singular plural
  • rabate
  • rabateți
  • rabăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rabat
(să)
  • rabat
  • rabăteam
  • rabătui
  • rabătusem
a II-a (tu)
  • rabați
(să)
  • rabați
  • rabăteai
  • rabătuși
  • rabătuseși
a III-a (el, ea)
  • rabate
(să)
  • raba
  • rabătea
  • rabătu
  • rabătuse
plural I (noi)
  • rabatem
(să)
  • rabatem
  • rabăteam
  • rabăturăm
  • rabătuserăm
  • rabătusem
a II-a (voi)
  • rabateți
(să)
  • rabateți
  • rabăteați
  • rabăturăți
  • rabătuserăți
  • rabătuseți
a III-a (ei, ele)
  • rabat
(să)
  • raba
  • rabăteau
  • rabătu
  • rabătuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)