2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.

RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.

răzvrătitor, ~oare smf, a [At: ȘINCAI, HR. III, 277/37 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlătitor), ~iu (S și: răsvlătitor) / S și: răsv~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzvrăti + -tor] 1-2 (Persoană) care instigă la răzvrătire (1) Si: instigator, revoltător, (înv) răscolnic1.

RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj. Care răzvrătește, care îndeamnă la răzvrătire; instigator. Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56. ◊ (Substantivat) Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398. D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205. Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111.

RĂZVRĂTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival rar Care răzvrătește; care cheamă la răzvrătire. /a (se) răzvrati + suf. ~tor

răzvrătitór, -oáre adj. Care face răscoală, agitator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzvrătitór (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoáre

răzvrătitór adj. m., s. m., pl. răzvrătitóri; f. sg. și pl. răzvrătitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZVRĂTITÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

răzvrătitor s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

Intrare: răzvrătitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarea
plural
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarele
genitiv-dativ singular
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarei
plural
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarelor
vocativ singular
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoareo
plural
  • răzvrătitoarelor
Intrare: răzvrătitor (adj.)
răzvrătitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzvrătitor
  • răzvrătitorul
  • răzvrătitoru‑
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarea
plural
  • răzvrătitori
  • răzvrătitorii
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarele
genitiv-dativ singular
  • răzvrătitor
  • răzvrătitorului
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarei
plural
  • răzvrătitori
  • răzvrătitorilor
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răzvrătitor, -oare răzvrătitoare

  • 1. rar (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală.
    exemple
    • Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56.
      surse: DLRLC
    • Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398.
      surse: DLRLC
    • D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205.
      surse: DLRLC
    • Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Răzvrăti + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09