2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătuire sf [At: CANTEMIR, HR. 24 / Pl: ~ri / E: rătui] (Înv) Apărare (2).

rătui vt [At: NECULCE, L. 73 / Pzi: ~esc / E: pn ratowai, ucr ратувати] (Înv) 1 A salva pe cineva. 2 A apăra (24).

rătuĭésc v. tr. (pol. ratowač). Mold. L. V. Salvez.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rătuí (-ésc, -ít), vb. – (Mold.) A salva. Pol. ratować (Tiktin). Sec. XVII, înv.

Intrare: rătuire
rătuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătuire
  • rătuirea
plural
  • rătuiri
  • rătuirile
genitiv-dativ singular
  • rătuiri
  • rătuirii
plural
  • rătuiri
  • rătuirilor
vocativ singular
plural
rătuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătuit
  • rătuitul
  • rătuitu‑
  • rătui
  • rătuita
plural
  • rătuiți
  • rătuiții
  • rătuite
  • rătuitele
genitiv-dativ singular
  • rătuit
  • rătuitului
  • rătuite
  • rătuitei
plural
  • rătuiți
  • rătuiților
  • rătuite
  • rătuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: rătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătui
  • rătuire
  • rătuit
  • rătuitu‑
  • rătuind
  • rătuindu‑
singular plural
  • rătuiește
  • rătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătuiesc
(să)
  • rătuiesc
  • rătuiam
  • rătuii
  • rătuisem
a II-a (tu)
  • rătuiești
(să)
  • rătuiești
  • rătuiai
  • rătuiși
  • rătuiseși
a III-a (el, ea)
  • rătuiește
(să)
  • rătuiască
  • rătuia
  • rătui
  • rătuise
plural I (noi)
  • rătuim
(să)
  • rătuim
  • rătuiam
  • rătuirăm
  • rătuiserăm
  • rătuisem
a II-a (voi)
  • rătuiți
(să)
  • rătuiți
  • rătuiați
  • rătuirăți
  • rătuiserăți
  • rătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • rătuiesc
(să)
  • rătuiască
  • rătuiau
  • rătui
  • rătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)