2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răteri vi [At: (a. 1825-1827) CL, 1969, 300 / V: răităra, ~tăli, ~tălui, ~ra, ~tări, ~tili, retirui, reterui, retira / Pzi: ~resc / E: ger retirieren] (Reg) A se retrage (8) (din fața dușmanului).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: răterire
răterire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răterire
  • răterirea
plural
  • răteriri
  • răteririle
genitiv-dativ singular
  • răteriri
  • răteririi
plural
  • răteriri
  • răteririlor
vocativ singular
plural
Intrare: răteri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răteri
  • răterire
  • răterit
  • răteritu‑
  • răterind
  • răterindu‑
singular plural
  • răterește
  • răteriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răteresc
(să)
  • răteresc
  • răteream
  • răterii
  • răterisem
a II-a (tu)
  • răterești
(să)
  • răterești
  • rătereai
  • răteriși
  • răteriseși
a III-a (el, ea)
  • răterește
(să)
  • răterească
  • răterea
  • răteri
  • răterise
plural I (noi)
  • răterim
(să)
  • răterim
  • răteream
  • răterirăm
  • răteriserăm
  • răterisem
a II-a (voi)
  • răteriți
(să)
  • răteriți
  • rătereați
  • răterirăți
  • răteriserăți
  • răteriseți
a III-a (ei, ele)
  • răteresc
(să)
  • răterească
  • rătereau
  • răteri
  • răteriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)