8 definiții pentru răstriște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răstriște sf vz restriște

RĂSTRÍȘTE s. f. v. restriște.

RĂSTRÍȘTE s. f. v. restriște.

răstriște f. soartă nenorocită. [Slav. RAS și triște].

răstríște și re- f. (răs- și triște). Nenorocire, timpurĭ critice: în zilele de răstriște.

restriște sf [At: HELIADE, O. I, 159 / V: răs~ / Pl: (rar) ~ti, (înv) ~ / E: răs- + triște] 1 Vreme rea, de cumpănă, de încercări. 2 Șir de nenorociri care se abat asupra cuiva Si: suferință, tristețe.

RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. Situație grea, șir de nenorociri abătute asupra cuiva. V. cumpănă În acele vremi de restriște, singurul cheag care ținea pe bătrîni erau limba și credința. SADOVEANU, E. 11. Clopotul suna mereu a restriște. GANE, N. I 162. ◊ (Metaforic) Izvoarele în liniștea pustiei își tînguie eterna lor restriște. IOSIF, V. 70. – Variantă: răstríște (ODOBESCU, S. I 93) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: răstriște
răstriște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răstriște
  • răstriștea
plural
  • răstriști
  • răstriștile
genitiv-dativ singular
  • răstriști
  • răstriștii
plural
  • răstriști
  • răstriștilor
vocativ singular
plural