2 definiții pentru răsfuga


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSFUGÁ vb. v. degaja, emana, emite, exala, împrăștia, răspândi, scoate.

răsfuga vb. v. DEGAJA. EMANA. EMITE. EXALA. ÎMPRĂȘTIA. RĂSPÎNDI. SCOATE.

Intrare: răsfuga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfuga
  • răsfugare
  • răsfugat
  • răsfugatu‑
  • răsfugând
  • răsfugându‑
singular plural
  • răsfu
  • răsfugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfug
(să)
  • răsfug
  • răsfugam
  • răsfugai
  • răsfugasem
a II-a (tu)
  • răsfugi
(să)
  • răsfugi
  • răsfugai
  • răsfugași
  • răsfugaseși
a III-a (el, ea)
  • răsfu
(să)
  • răsfuge
  • răsfuga
  • răsfugă
  • răsfugase
plural I (noi)
  • răsfugăm
(să)
  • răsfugăm
  • răsfugam
  • răsfugarăm
  • răsfugaserăm
  • răsfugasem
a II-a (voi)
  • răsfugați
(să)
  • răsfugați
  • răsfugați
  • răsfugarăți
  • răsfugaserăți
  • răsfugaseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfu
(să)
  • răsfuge
  • răsfugau
  • răsfuga
  • răsfugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)