2 definiții pentru răsfățăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsfățăciune sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 290 / Pl: ~ni / E: răsfăța + -(ă)ciune] (Îvr) 1-2 Răsfăț (1-2). 3 Desfătare (4).

răsfățăcĭúne (vechĭ) și răsfățare f. Acțiunea de a saŭ de a te răsfăța. Traĭ fericit: a trăi în răsfățare.

Intrare: răsfățăciune
răsfățăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfățăciune
  • răsfățăciunea
plural
  • răsfățăciuni
  • răsfățăciunile
genitiv-dativ singular
  • răsfățăciuni
  • răsfățăciunii
plural
  • răsfățăciuni
  • răsfățăciunilor
vocativ singular
plural