8 definiții pentru răscroitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCROITÚRĂ, răscroituri, s. f. Răscroială. [Pr.: -cro-i-] – Răscroi + suf. -tură.

RĂSCROITÚRĂ, răscroituri, s. f. Răscroială. [Pr.: -cro-i-] – Răscroi + suf. -tură.

răscroitu sf [At: DL / Pl: ~ri / E: răscroi2 + -tură] 1-4 Răscroială (1-4).

RĂSCROITÚRĂ, răscroituri, s. f. Răscroială.

răscroitúră f., pl. ĭ. Parte răscroită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răscroitúră (-cro-i-) s. f., g.-d. art. răscroitúrii; pl. răscroitúri

răscroitúră s. f. (sil. -cro-i-), g.-d. art. răscroitúrii; pl. răscroitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSCROITÚRĂ s. v. răscroială.

RĂSCROITU s. răscroială, (rar) scobitură. (~ unei haine.)

Intrare: răscroitură
răscroitură substantiv feminin
  • silabație: -cro-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscroitu
  • răscroitura
plural
  • răscroituri
  • răscroiturile
genitiv-dativ singular
  • răscroituri
  • răscroiturii
plural
  • răscroituri
  • răscroiturilor
vocativ singular
plural