2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răsbolí (-lésc, -ít), vb. – A se îmbolnăvi. – Var. războli. Sl. razbolĕti. Înv. Cf. boli.

Intrare: răsbolire
răsbolire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsbolire
  • răsbolirea
plural
  • răsboliri
  • răsbolirile
genitiv-dativ singular
  • răsboliri
  • răsbolirii
plural
  • răsboliri
  • răsbolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsboli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsboli
  • răsbolire
  • răsbolit
  • răsbolitu‑
  • răsbolind
  • răsbolindu‑
singular plural
  • răsbolește
  • răsboliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsbolesc
(să)
  • răsbolesc
  • răsboleam
  • răsbolii
  • răsbolisem
a II-a (tu)
  • răsbolești
(să)
  • răsbolești
  • răsboleai
  • răsboliși
  • răsboliseși
a III-a (el, ea)
  • răsbolește
(să)
  • răsbolească
  • răsbolea
  • răsboli
  • răsbolise
plural I (noi)
  • răsbolim
(să)
  • răsbolim
  • răsboleam
  • răsbolirăm
  • răsboliserăm
  • răsbolisem
a II-a (voi)
  • răsboliți
(să)
  • răsboliți
  • răsboleați
  • răsbolirăți
  • răsboliserăți
  • răsboliseți
a III-a (ei, ele)
  • răsbolesc
(să)
  • răsbolească
  • răsboleau
  • răsboli
  • răsboliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)