2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsbì v. 1. a pătrunde de cea parte: cum ai putut răsbi până aci? 2. fig. a învinge: l’a răsbit frigul, foamea? 3. fam. a omorî în bătăi. [Slav. RAZBITI, a frânge].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răsbí (-bésc, -ít), vb.1. A trece, a a traversa, a perfora, a deschide drum. – 2. A ajunge pînă la... – 3. A ajunge la ceva, a-și croi drum, a răzbate. – 4. A învinge, a răpune. – Var. răzbi. Sl. razbiti „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 154). Din rom. provine săs. resbin. Din contaminarea lui răsbi cu abate a rezultat răsbate, vb. (a pătrunde, a perfora, a traversa; a ajunge la, a parcurge), der. răsbitor, adj. (descurcăreț).

Intrare: răsbire
răsbire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsbire
  • răsbirea
plural
  • răsbiri
  • răsbirile
genitiv-dativ singular
  • răsbiri
  • răsbirii
plural
  • răsbiri
  • răsbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsbi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsbi
  • răsbire
  • răsbit
  • răsbitu‑
  • răsbind
  • răsbindu‑
singular plural
  • răsbește
  • răsbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsbesc
(să)
  • răsbesc
  • răsbeam
  • răsbii
  • răsbisem
a II-a (tu)
  • răsbești
(să)
  • răsbești
  • răsbeai
  • răsbiși
  • răsbiseși
a III-a (el, ea)
  • răsbește
(să)
  • răsbească
  • răsbea
  • răsbi
  • răsbise
plural I (noi)
  • răsbim
(să)
  • răsbim
  • răsbeam
  • răsbirăm
  • răsbiserăm
  • răsbisem
a II-a (voi)
  • răsbiți
(să)
  • răsbiți
  • răsbeați
  • răsbirăți
  • răsbiserăți
  • răsbiseți
a III-a (ei, ele)
  • răsbesc
(să)
  • răsbească
  • răsbeau
  • răsbi
  • răsbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)