2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răpi sf vz răchită

RĂPÍT, -Ă, răpiți, -te, adj. (Rar) Fermecat, încântat, vrăjit, captivat. – V. răpi.

RĂPÍT, -Ă, răpiți, -te, adj. (Rar) Fermecat, încântat, vrăjit, captivat. – V. răpi.

răpit2, ~ă a [At: PRAV. 180 / V: (înv) hr~, rip~ / Pl: ~iți. ~e / E: răpi2] 1 (Rar; d. persoane) Luat cu forța și dus în altă parte. 2 (D. obiecte, bani etc.) Însușit pe nedrept. 3 Jefuit. 4 (Nob) Care jefuiește Si: jefuitor. 5 (Fig) Încântat. 6 (Înv) Nestăpânit. 7 (Ban) Copt înainte de vreme sau rămas necopt Si: pripit.

răpit1 sn [At: PRAV. 189 / V: (înv) hr~ / Pl: ? / E: răpi2] (Înv) 1-3 Răpire1 (1-2, 5).

RĂPÍT, -Ă, răpiți, -te, adj. Încîntat, fermecat, vrăjit. Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6.

răpit a. 1. luat cu forța; 2. fig. transportat de bucurie, de extaz.

răpít, -ă adj. Luat cu forța. Fig. (după fr. ravi). Încîntat, extaziat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂPÍT adj. 1. v. jefuit. 2. v. încântat.

RĂPIT adj. 1. jefuit, prădat. (Bunuri ~.) 2. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încîntat, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.)

Intrare: răpită
răpită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răpit
răpit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpit
  • răpitul
  • răpitu‑
  • răpi
  • răpita
plural
  • răpiți
  • răpiții
  • răpite
  • răpitele
genitiv-dativ singular
  • răpit
  • răpitului
  • răpite
  • răpitei
plural
  • răpiți
  • răpiților
  • răpite
  • răpitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răpit

etimologie:

  • vezi răpi
    surse: DEX '98 DEX '09