3 definiții pentru răotate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răotate sf vz răutate

răutáte f. (d. răŭ). Caracteru omuluĭ răŭ: răutatea oamenilor n’are marginĭ. Malițiozitate, ironie veninoasă: a rîde cu răutate. Faptă rea: a face răutățĭ. Vechĭ. Nenorocire, răŭ: asta nu e mare răutate. A fi capu răutăților, a fi originea saŭ autoru tuturor relelor. – Vechĭ și reutate, răotate (cp. cu cheoloare, greotate, prioteasă), și răime.

Intrare: răotate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răotate
  • răotatea
plural
  • răotăți
  • răotățile
genitiv-dativ singular
  • răotăți
  • răotății
plural
  • răotăți
  • răotăților
vocativ singular
plural