3 definiții pentru răotate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răotate sf vz răutate
răotáte, V. răutate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răutáte f. (d. răŭ). Caracteru omuluĭ răŭ: răutatea oamenilor n’are marginĭ. Malițiozitate, ironie veninoasă: a rîde cu răutate. Faptă rea: a face răutățĭ. Vechĭ. Nenorocire, răŭ: asta nu e mare răutate. A fi capu răutăților, a fi originea saŭ autoru tuturor relelor. – Vechĭ și reutate, răotate (cp. cu cheoloare, greotate, prioteasă), și răime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: răotate
răotate substantiv feminin
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||