6 definiții pentru răora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răora2 v vz roura

roureáză v. impers. (d. roŭă, lat. rorare). Pică roŭă. Ploŭă puțin, burează: n’a ploŭat, ci numaĭ a rourat. Fig. Din ochiĭ eĭ rourează lacrămĭ. – Și înr-. Vechĭ a răura, răora, roora, ruora, ruăra (eŭ ruăr). Cp. cu bour, nour.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răorá, (roura), vb. intranz. – A stropi cu apă sau agheasmă tarlaua care urmează să fie arată și semănată, în vederea obținerii de recolte bogate (Bilțiu, 1996): „Să merem tot răorând / Și din gură cuvântând, / Să dăm roadă grânelor...” (Bilțiu, 1990: 7; Boiereni). – Lat. roro, rorare „a cădea rouă; a uda; a bura” (Scriban, MDA).

răorá, (roura), vb. intranz. – A stropi cu apă sau agheazmă tarlaua care urmează să fie arată și semănată, în vederea obținerii de recolte bogate (Bilțiu 1996): „Să merem tot răorând / Și din gură cuvântând, / Să dăm roadă grânelor...” (Bilțiu 1990: 7; Boiereni-Lăpuș). – Probabil din lat. roro, rorare „a cădea rouă; a uda; a bura”.

Intrare: răora
răora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.