6 definiții pentru răntui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răntui2 vt [At: GHEȚIE, R. M. / V: rân~ / Pzi: ~esc / E: mg ránt] (Reg) 1 A smuci. 2 A smulge.

răntui1 [At: DDRF / V: rân~, rântoni / Pzi: ~esc / E: mg ront] (Trs) 1-2 vtr A (se) strica. 3 vt A împrăștia. 4 vt A face dezordine Si: (Trs) a rântura.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂNTUÍ vb. v. deranja, răscoli, răvăși, zăpăci.

răntui vb. v. DERANJA. RĂSCOLI. RĂVĂȘI. ZĂPĂCI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răntuí2, răntuiésc, vb. (reg.) a trage, a smuci, a smulge.

Intrare: răntui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răntui
  • răntuire
  • răntuit
  • răntuitu‑
  • răntuind
  • răntuindu‑
singular plural
  • răntuiește
  • răntuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răntuiesc
(să)
  • răntuiesc
  • răntuiam
  • răntuii
  • răntuisem
a II-a (tu)
  • răntuiești
(să)
  • răntuiești
  • răntuiai
  • răntuiși
  • răntuiseși
a III-a (el, ea)
  • răntuiește
(să)
  • răntuiască
  • răntuia
  • răntui
  • răntuise
plural I (noi)
  • răntuim
(să)
  • răntuim
  • răntuiam
  • răntuirăm
  • răntuiserăm
  • răntuisem
a II-a (voi)
  • răntuiți
(să)
  • răntuiți
  • răntuiați
  • răntuirăți
  • răntuiserăți
  • răntuiseți
a III-a (ei, ele)
  • răntuiesc
(să)
  • răntuiască
  • răntuiau
  • răntui
  • răntuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)