O definiție pentru rămâitor

rămâitór, rămâitoáre, adj. (înv.) care dăinuie; durabil, statornic.

Intrare: rămâitor
rămâitor
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rămâitor rămâitorul rămâitoare rămâitoarea
plural rămâitori rămâitorii rămâitoare rămâitoarele
genitiv-dativ singular rămâitor rămâitorului rămâitoare rămâitoarei
plural rămâitori rămâitorilor rămâitoare rămâitoarelor
vocativ singular
plural