O definiție pentru rămâitor

rămâitór, rămâitoáre, adj. (înv.) care dăinuie; durabil, statornic.

Intrare: rămâitor
rămâitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rămâitor
  • rămâitorul
  • rămâitoru‑
  • rămâitoare
  • rămâitoarea
plural
  • rămâitori
  • rămâitorii
  • rămâitoare
  • rămâitoarele
genitiv-dativ singular
  • rămâitor
  • rămâitorului
  • rămâitoare
  • rămâitoarei
plural
  • rămâitori
  • rămâitorilor
  • rămâitoare
  • rămâitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)