2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răjghinat, ~ă a vz răzghinat

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Pref. răz- + [îm]bina.

RĂZGHINÁT, -Ă, răzghinați, -te, adj. (Reg.) Crăcănat. – V. răzghina.

RĂZGHINÁT, -Ă, răzghinați, -te, adj. (Reg.) Crăcănat. – V. răzghina.

răzghina vr [At: JIPESCU, O. 135 / V: răjg~, rășg~, ~găna, râjg~, râsg~ / S și: răsg~ / Pzi: răzghin / E: răz- + [îm]bina] 1 (Reg; d. oameni sau d. animale) A se crăcăna (peste măsură). 2 (Reg; d. oameni sau d. animale) A-și scrânti picioarele depărtându-le prea mult unul de altul. 3 (D. crengi) A se desface de trunchi (sub greutatea fructelor).

răzghinat, ~ă a [At: GALACTION, O. 54 / V: răjg~, ~gân~ / Pl: ~ați, ~e / E: răzghina] (Reg; d. picioare) Crăcănat (3).

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Răz- + [îm]bina.

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Regional, mai ales despre animale) A-și frînge picioarele, din cauza îndepărtării lor (în laturi) prea mult unul de altul. [Caii] s-au răzghinat, Jos că mi-au picat. TEODORESCU, P. P. 57. – Variantă: răjghiná vb. I.

RĂZGHINÁT, -Ă, răzghinați, -te, adj. Crăcănat. (Atestat în forma răjghinat) Stoicea se ridică în două picioare, răjghinate de trei coți unul de altul. GALACTION, O. I 54. – Variantă: răjghinát, -ă adj.

răsghinà v. a se răscrăcăna prin alunecare. [Cf. desghina].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!răzghiná (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se răzghínă

răzghiná vb., ind. prez. 1 sg. răzghín, 3 sg. și pl. răzghínă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răjghiná (-n, -át), vb. – A separa, a degaja. – Var. rășghina. Din desghina, cu schimb de suf. (Candrea).

Intrare: răzghina
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzghina
  • răzghinare
  • răzghinat
  • răzghinatu‑
  • răzghinând
  • răzghinându‑
singular plural
  • răzghi
  • răzghinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzghin
(să)
  • răzghin
  • răzghinam
  • răzghinai
  • răzghinasem
a II-a (tu)
  • răzghini
(să)
  • răzghini
  • răzghinai
  • răzghinași
  • răzghinaseși
a III-a (el, ea)
  • răzghi
(să)
  • răzghine
  • răzghina
  • răzghină
  • răzghinase
plural I (noi)
  • răzghinăm
(să)
  • răzghinăm
  • răzghinam
  • răzghinarăm
  • răzghinaserăm
  • răzghinasem
a II-a (voi)
  • răzghinați
(să)
  • răzghinați
  • răzghinați
  • răzghinarăți
  • răzghinaserăți
  • răzghinaseți
a III-a (ei, ele)
  • răzghi
(să)
  • răzghine
  • răzghinau
  • răzghina
  • răzghinaseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răjghina
  • răjghinare
  • răjghinat
  • răjghinatu‑
  • răjghinând
  • răjghinându‑
singular plural
  • răjghi
  • răjghinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răjghin
(să)
  • răjghin
  • răjghinam
  • răjghinai
  • răjghinasem
a II-a (tu)
  • răjghini
(să)
  • răjghini
  • răjghinai
  • răjghinași
  • răjghinaseși
a III-a (el, ea)
  • răjghi
(să)
  • răjghine
  • răjghina
  • răjghină
  • răjghinase
plural I (noi)
  • răjghinăm
(să)
  • răjghinăm
  • răjghinam
  • răjghinarăm
  • răjghinaserăm
  • răjghinasem
a II-a (voi)
  • răjghinați
(să)
  • răjghinați
  • răjghinați
  • răjghinarăți
  • răjghinaserăți
  • răjghinaseți
a III-a (ei, ele)
  • răjghi
(să)
  • răjghine
  • răjghinau
  • răjghina
  • răjghinaseră
Intrare: răzghinat
răzghinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzghinat
  • răzghinatul
  • răzghinatu‑
  • răzghina
  • răzghinata
plural
  • răzghinați
  • răzghinații
  • răzghinate
  • răzghinatele
genitiv-dativ singular
  • răzghinat
  • răzghinatului
  • răzghinate
  • răzghinatei
plural
  • răzghinați
  • răzghinaților
  • răzghinate
  • răzghinatelor
vocativ singular
plural
răjghinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răjghinat
  • răjghinatul
  • răjghinatu‑
  • răjghina
  • răjghinata
plural
  • răjghinați
  • răjghinații
  • răjghinate
  • răjghinatele
genitiv-dativ singular
  • răjghinat
  • răjghinatului
  • răjghinate
  • răjghinatei
plural
  • răjghinați
  • răjghinaților
  • răjghinate
  • răjghinatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răzghina răjghina

  • 1. regional (Mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • [Caii] s-au răzghinat, Jos că mi-au picat. TEODORESCU, P. P. 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix răz- + [îm]bina.
    surse: DEX '09

răzghinat răjghinat

etimologie:

  • vezi răzghina
    surse: DEX '98 DEX '09