6 definiții pentru răime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ime sf [At: GCR, I, 13/15 / Pl: ? / E: rău + -ime] (Îrg) 1-3 Răutate (1-3). 4 (Îe) A avea o ~ A se înfuria. 5 (Îae) A avea toane.

răutáte f. (d. răŭ). Caracteru omuluĭ răŭ: răutatea oamenilor n’are marginĭ. Malițiozitate, ironie veninoasă: a rîde cu răutate. Faptă rea: a face răutățĭ. Vechĭ. Nenorocire, răŭ: asta nu e mare răutate. A fi capu răutăților, a fi originea saŭ autoru tuturor relelor. – Vechĭ și reutate, răotate (cp. cu cheoloare, greotate, prioteasă), și răime.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răíme s.f. (înv. și reg.) răutate; (în expr.) a avea o răime = a se necăji, a se înfuria; a avea toane.

Intrare: răime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ime
  • imea
plural
  • imi
  • imile
genitiv-dativ singular
  • imi
  • imii
plural
  • imi
  • imilor
vocativ singular
plural