3 definiții pentru răgni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răgni v vz răcni1

răcnésc v. intr. (vsl. ryknonti, rykati, a mugi [V. rîcăĭesc]; sîrb. riknuti, rus. ryknútĭ. V. rag). Strig tare ca să înfricoșez pe cineva orĭ ca să-mĭ arăt furia orĭ ca să fiŭ auzit de departe. – În vest răgnesc (ca icnesc, ignesc). V. țip.

Intrare: răgni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răgni
  • răgnire
  • răgnit
  • răgnitu‑
  • răgnind
  • răgnindu‑
singular plural
  • răgnește
  • răgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răgnesc
(să)
  • răgnesc
  • răgneam
  • răgnii
  • răgnisem
a II-a (tu)
  • răgnești
(să)
  • răgnești
  • răgneai
  • răgniși
  • răgniseși
a III-a (el, ea)
  • răgnește
(să)
  • răgnească
  • răgnea
  • răgni
  • răgnise
plural I (noi)
  • răgnim
(să)
  • răgnim
  • răgneam
  • răgnirăm
  • răgniserăm
  • răgnisem
a II-a (voi)
  • răgniți
(să)
  • răgniți
  • răgneați
  • răgnirăți
  • răgniserăți
  • răgniseți
a III-a (ei, ele)
  • răgnesc
(să)
  • răgnească
  • răgneau
  • răgni
  • răgniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)