3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂGILÁT2, -Ă, răgilați, -te, adj. (Reg.; despre fire de in sau de cânepă) Tras pe ragilă. – V. răgila.

RĂGILÁT2, -Ă, răgilați, -te, adj. (Reg.; despre fire de in sau de cânepă) Tras pe ragilă. – V. răgila.

RĂGILÁT1 s. n. (Reg.) Faptul de a răgila.V. răgila.

RĂGILÁT1 s. n. (Reg.) Faptul de a răgila.V. răgila.

răgilat1 sn [At: I. IONESCU, C. 156/2 / V: (reg) ~gel~, răghi~, răvi~ / Pl: ? / E: răgila1] Procesul prin care fuiorul este tras pe ragilă (1).

răgilat2, ~ă a [At: (a. 1828) IORGA, S. D. XXI, 428 / V: răgel~, răghil~ / Pl: ~ați, ~e / E: răgila1] (D. in și cânepă) Tras pe ragilă (1).

RĂGILÁT1 s. n. Acțiunea de a răgila. Răgilatul inului. – Variante: răgelát (ȘEZ. IV 113), răghilat s. n.

RĂGILÁT2, -Ă, răgilați, -te, adj. (Despre fire de in sau de cînepă) Tras pe ragilă. – Variante: răghilát, -ă (PAMFILE, I. C. 200), răgelát, -ă adj.

RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.

RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.

răgelat2, ~ă a vz răgilat2

răgila2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ? / E: ns cf regea] (Reg) A se baza (3).

răgila1 vt [At: CREANGĂ, O. 293 / V: (reg) ravila, ravili, ~gela, ~ghi~, răvi~ (Pzi: rălez, răvilesc) / Pzi: ragil / E: ragilă] A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă Si: (reg) a răheri.

RĂGELÁT2, -Ă adj. v. răgilat2.

RĂGHILÁT2, -Ă adj. v. răgilat2.

RĂGHILÁT1 s. n. v. răgilat1.

RĂGILÁ, rágil și răgilez, vb. I. Tranz. A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. V. dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante: răghilá (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgelá vb. I.

A RĂGILÁ rágil tranz. reg. 1) (fuioare) A trage prin ragilă (pentru a curăța de puzderii). 2) (persoane) A bate tare; a pieptăna; a scărmăna; a scărpina; a țesăla; a chelfăni; a peni. /Din ragilă

ragilà v. a răzui cânepa și inul uscat.

răghiléz și (rar) răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și răgilez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: răgilat (adj.)
răgilat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgilat
  • răgilatul
  • răgilatu‑
  • răgila
  • răgilata
plural
  • răgilați
  • răgilații
  • răgilate
  • răgilatele
genitiv-dativ singular
  • răgilat
  • răgilatului
  • răgilate
  • răgilatei
plural
  • răgilați
  • răgilaților
  • răgilate
  • răgilatelor
vocativ singular
plural
răgelat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgelat
  • răgelatul
  • răgelatu‑
  • răgela
  • răgelata
plural
  • răgelați
  • răgelații
  • răgelate
  • răgelatele
genitiv-dativ singular
  • răgelat
  • răgelatului
  • răgelate
  • răgelatei
plural
  • răgelați
  • răgelaților
  • răgelate
  • răgelatelor
vocativ singular
plural
răghilat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răghilat
  • răghilatul
  • răghilatu‑
  • răghila
  • răghilata
plural
  • răghilați
  • răghilații
  • răghilate
  • răghilatele
genitiv-dativ singular
  • răghilat
  • răghilatului
  • răghilate
  • răghilatei
plural
  • răghilați
  • răghilaților
  • răghilate
  • răghilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: răgilat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgilat
  • răgilatul
  • răgilatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răgilat
  • răgilatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgelat
  • răgelatul
  • răgelatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răgelat
  • răgelatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răghilat
  • răghilatul
  • răghilatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răghilat
  • răghilatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: răgila
răgila1 (ragil) verb grupa I conjugarea I
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răgila
  • răgilare
  • răgilat
  • răgilatu‑
  • răgilând
  • răgilându‑
singular plural
  • ragilă
  • răgilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ragil
(să)
  • ragil
  • răgilam
  • răgilai
  • răgilasem
a II-a (tu)
  • ragili
(să)
  • ragili
  • răgilai
  • răgilași
  • răgilaseși
a III-a (el, ea)
  • ragilă
(să)
  • ragile
  • răgila
  • răgilă
  • răgilase
plural I (noi)
  • răgilăm
(să)
  • răgilăm
  • răgilam
  • răgilarăm
  • răgilaserăm
  • răgilasem
a II-a (voi)
  • răgilați
(să)
  • răgilați
  • răgilați
  • răgilarăți
  • răgilaserăți
  • răgilaseți
a III-a (ei, ele)
  • ragilă
(să)
  • ragile
  • răgilau
  • răgila
  • răgilaseră
răgila2 (răgilez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRLC, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răgila
  • răgilare
  • răgilat
  • răgilatu‑
  • răgilând
  • răgilându‑
singular plural
  • răgilea
  • răgilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răgilez
(să)
  • răgilez
  • răgilam
  • răgilai
  • răgilasem
a II-a (tu)
  • răgilezi
(să)
  • răgilezi
  • răgilai
  • răgilași
  • răgilaseși
a III-a (el, ea)
  • răgilea
(să)
  • răgileze
  • răgila
  • răgilă
  • răgilase
plural I (noi)
  • răgilăm
(să)
  • răgilăm
  • răgilam
  • răgilarăm
  • răgilaserăm
  • răgilasem
a II-a (voi)
  • răgilați
(să)
  • răgilați
  • răgilați
  • răgilarăți
  • răgilaserăți
  • răgilaseți
a III-a (ei, ele)
  • răgilea
(să)
  • răgileze
  • răgilau
  • răgila
  • răgilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răgilat (adj.) răgelat răghilat

  • 1. regional (Despre fire de in sau de cânepă) Tras pe ragilă.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi răgila
    surse: DEX '98 DEX '09

răgilat (s.n.) răgelat răghilat

  • 1. regional Faptul de a răgila.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Răgilatul inului.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi răgila
    surse: DEX '98 DEX '09