2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răgilă sf vz ragilă

RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.

RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.

răgila1 vt [At: CREANGĂ, O. 293 / V: (reg) ravila, ravili, ~gela, ~ghi~, răvi~ (Pzi: rălez, răvilesc) / Pzi: ragil / E: ragilă] A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă Si: (reg) a răheri.

răgila2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ? / E: ns cf regea] (Reg) A se baza (3).

RĂGILÁ, rágil și răgilez, vb. I. Tranz. A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. V. dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante: răghilá (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgelá vb. I.

A RĂGILÁ rágil tranz. reg. 1) (fuioare) A trage prin ragilă (pentru a curăța de puzderii). 2) (persoane) A bate tare; a pieptăna; a scărmăna; a scărpina; a țesăla; a chelfăni; a peni. /Din ragilă

ragilà v. a răzui cânepa și inul uscat.

răghiléz și (rar) răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și răgilez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răgilá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 rágilă

răgilá vb., ind. prez. 1 sg. rágil, 3 sg. și pl. rágilă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂGILÁ vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.)

RĂGILA vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.)

Intrare: răgilă
răgilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răgila
răgila1 (ragil) verb grupa I conjugarea I
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răgila
  • răgilare
  • răgilat
  • răgilatu‑
  • răgilând
  • răgilându‑
singular plural
  • ragilă
  • răgilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ragil
(să)
  • ragil
  • răgilam
  • răgilai
  • răgilasem
a II-a (tu)
  • ragili
(să)
  • ragili
  • răgilai
  • răgilași
  • răgilaseși
a III-a (el, ea)
  • ragilă
(să)
  • ragile
  • răgila
  • răgilă
  • răgilase
plural I (noi)
  • răgilăm
(să)
  • răgilăm
  • răgilam
  • răgilarăm
  • răgilaserăm
  • răgilasem
a II-a (voi)
  • răgilați
(să)
  • răgilați
  • răgilați
  • răgilarăți
  • răgilaserăți
  • răgilaseți
a III-a (ei, ele)
  • ragilă
(să)
  • ragile
  • răgilau
  • răgila
  • răgilaseră
răgila2 (răgilez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRLC, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răgila
  • răgilare
  • răgilat
  • răgilatu‑
  • răgilând
  • răgilându‑
singular plural
  • răgilea
  • răgilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răgilez
(să)
  • răgilez
  • răgilam
  • răgilai
  • răgilasem
a II-a (tu)
  • răgilezi
(să)
  • răgilezi
  • răgilai
  • răgilași
  • răgilaseși
a III-a (el, ea)
  • răgilea
(să)
  • răgileze
  • răgila
  • răgilă
  • răgilase
plural I (noi)
  • răgilăm
(să)
  • răgilăm
  • răgilam
  • răgilarăm
  • răgilaserăm
  • răgilasem
a II-a (voi)
  • răgilați
(să)
  • răgilați
  • răgilați
  • răgilarăți
  • răgilaserăți
  • răgilaseți
a III-a (ei, ele)
  • răgilea
(să)
  • răgileze
  • răgilau
  • răgila
  • răgilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)