6 definiții pentru rădăcinos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe. 2. S. f. (La pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la sg.) plantă din acest grup. – Rădăcină + suf. -os.

RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe. 2. S. f. (La pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la sg.) plantă din acest grup. – Rădăcină + suf. -os.

rădăcinos, ~oa [At: DRLU / Pl: ~oși, ~oase / E: rădăcină + -os] 1-2 a (D. plante) Cu rădăcini (1) mari sau multe. 3 a (Bot; reg; îc) Floare-~oasă Coada (103)-cocoșului (Polygonatum). 4 a (Fig; d. oameni) Ciolănos. 5 sfp Legume cultivate pentru rădăcina lor. 6 sf (Șls) Plantă cultivată pentru rădăcina ei. 7 (D. terenuri) Plin de rădăcini (1).

RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau multe. Pelinu-i rădăcinos. BIBICESCU, P. P. 110. ♦ (Substantivat, f. pl.) Legumă, a cărei rădăcină cărnoasă servește ca hrană oamenilor sau animalelor. Recoltă de rădăcinoase.

rădăcinós, -oásă adj. Cu multe rădăcinĭ. V. rămuros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rădăcinós adj. m., pl. rădăcinóși; f. rădăcinoásă, pl. rădăcinoáse

rădăcinós adj. m., pl. rădăcinóși; f. sg. rădăcinoásă, pl. rădăcinoáse

Intrare: rădăcinos
rădăcinos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădăcinos
  • rădăcinosul
  • rădăcinosu‑
  • rădăcinoa
  • rădăcinoasa
plural
  • rădăcinoși
  • rădăcinoșii
  • rădăcinoase
  • rădăcinoasele
genitiv-dativ singular
  • rădăcinos
  • rădăcinosului
  • rădăcinoase
  • rădăcinoasei
plural
  • rădăcinoși
  • rădăcinoșilor
  • rădăcinoase
  • rădăcinoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rădăcinos

  • 1. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pelinu-i rădăcinos. BIBICESCU, P. P. 110.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Rădăcină + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09