răștirá, (rășchira), vb. refl. – A se împrăștia, a se deschide, a se desface: „În trup să se răștíreze, / În pulpă să să așeză” (Papahagi, 1925: 292). „Din fluieră când dădea, / Oile să răștíra” (Memoria, 2001: 10). – Var. a lui rășchira, cf. răsfira (< răs + fir) (MDA).

răștirá, vb. refl. – A se împrăștia, a se deschide, a se desface: „În trup să se răștíreze, / În pulpă să să așeză” (Papahagi 1925: 292). „Din fluieră când dădea, / Oile să răștíra” (Memoria 2001: 10). – Din răsfira (răs+fir).