14 definiții pentru râvnitor râmnitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râvnitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 170v/20 / V: (îrg) rămn~, (înv) răv~, răvnitoriu, răhnitoriu, rev~, ~iu, revnitoriu a, (reg) râhn~, râmn~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: râvni + tor] 1 a Care tinde spre cineva sau ceva Si: doritor (1), (înv) râvnaci (1). 2 a (Înv) Credincios (12). 3 a (Înv) Fidel (1). 4 a (Rar) Pofticios. 5-6 smf, a (Cel) care este plin de râvnă Si: sârguitor, zelos. 7 a (Înv) Invidios. 8 a Care pedepsește. 9 smf (În descântece) Persoană care face farmece, care deoache.

RÂVNITÓR, -OÁRE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitór, -oáre adj.] – Râvni + suf. -tor.

RÂVNITÓR, -OÁRE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitór, -oáre adj.] – Râvni + suf. -tor.

RÂVNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care râvnește; care este plin de râvnă; zelos. /a râvni + suf. ~tor

râvnitor a. și m. care râvnește: râvnitor la domnie OD.

RÂMNITÓR, -OÁRE adj. v. râvnitor.

RÂMNITÓR, -OÁRE adj. v. râvnitor.

RÎMNITÓR, -OÁRE adj. v. rîvnitor.

RÎVNITÓR, -OÁRE, rivnitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tinde spre cineva sau ceva, care este plin de rîvnă; însuflețit de o dorință, zelos. Îndeletnicirile frumoase... aveau mulți rîvnitori. GALACTION, O. I 212. Rîvnitori să-i păstreze chipul... iscodiră meșteșugul zugrăvirii. CONACHI, P. 301. – Variantă: rîmnitór, -oáre (ȘEZ. VI 95) adj.

rîvnitór, -oáre adj. și s. Zelos, harnic. Invidios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

râvnitór adj. m., pl. râvnitóri; f. sg. și pl. râvnitoáre

râvnitór adj. m., pl. râvnitóri; f. sg. și pl. râvnitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂVNITÓR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.)

RÂVNITÓR adj. v. activ, credincios, cucernic, cuvios, evlavios, gelos, harnic, invidios, muncitor, neobosit, neostenit, pios, pizmaș, pizmuitor, preacredincios, ranchiunos, religios, silitor, sârguincios, sârguitor, smerit, vrednic, zelos.

RÎVNITOR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.)

rîvnitor adj. v. ACTIV. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. GELOS. HARNIC. INVIDIOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. PREACREDINCIOS. RANCHIUNOS. RELIGIOS. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. SMERIT. VREDNIC. ZELOS.

Intrare: râvnitor
râvnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râvnitor
  • râvnitorul
  • râvnitoru‑
  • râvnitoare
  • râvnitoarea
plural
  • râvnitori
  • râvnitorii
  • râvnitoare
  • râvnitoarele
genitiv-dativ singular
  • râvnitor
  • râvnitorului
  • râvnitoare
  • râvnitoarei
plural
  • râvnitori
  • râvnitorilor
  • râvnitoare
  • râvnitoarelor
vocativ singular
plural
râmnitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râmnitor
  • râmnitorul
  • râmnitoru‑
  • râmnitoare
  • râmnitoarea
plural
  • râmnitori
  • râmnitorii
  • râmnitoare
  • râmnitoarele
genitiv-dativ singular
  • râmnitor
  • râmnitorului
  • râmnitoare
  • râmnitoarei
plural
  • râmnitori
  • râmnitorilor
  • râmnitoare
  • râmnitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)