3 intrări

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rât1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 87r/30 / V: (reg) rut / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: vsl рътъ] 1 Botul porcului. 2 (Mol) Roată1 (1). 3 (Pex) Bot (1). 4 (Reg) Cioc de pasăre Si: plisc. 5 (Prt) Gură (1). 6 (Îe) A face ~ A se obrăznici. 7 (Îae) A face nazuri. 8 (Îe) A avea (sau a fi cu) ~ A fi obraznic. 9 (Îe) A da (cuiva) peste ~ A dojeni aspru. 10 (înv) Proră.

rât3 sn [At: LEXIC REG. II, 31 / Pl: ~uri / E: nct] (Mun) Gaură în pământ la jocul de copii.

rât2 sn [At: (a. 1724) IORGA, S. D. I, 97 / Pl: ~uri / E: mg rét, rit, srb rit] 1 (Pop) Șes cu iarbă (de-a lungul unei ape curgătoare) Si: livadă, fânaț, pășune, pajiște. 2 (Trs) Teren mic cu pădure în mijlocul unei lunci. 3 (Reg) Loc umed, mlăștinos Si: baltă (14), mlaștină, păpuriș, stufăriș. 4 Pământ nelucrat Si: țelină, moină1.

RÂT1, râturi, s. n. Botul porcului. – Din sl. rŭtŭ.

RÂT1, râturi, s. n. Botul porcului. – Din sl. rŭtŭ.

RÂT2, râturi, s. n. (Reg.) Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. – Din magh. rét.

RÂT2, râturi, s. n. (Reg.) Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. – Din magh. rét.

RÂT ~uri n. Bot de porc; surlă. /<sl. rutu

rât n. botul porcului: belciug de aur la râtul porcului PANN. [Slav. RŬTŬ].

RÎT2, rîturi, s. n. (Regional) Loc șes (de-a lungul unei ape curgătoare) pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. V. pajiște. Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd cînii cum s-aruncă Peste rît. COȘBUC, P. II 167. De lacrămi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Dar mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit Ca otava de pe rît, Cîndu-i bună de cosit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.

RÎT1, rîturi, s. n. Botul porcului. Porcul însă își scoase deodată rîtul din zeama de tărîțe. REBREANU, R. I 147. Purcelul... răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. Mistreți... cu rîturile întinse, cu colții ascuțiți, cu spinarea încovoiată și cu codița sumeasă dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. Belciug de aur la rîtul porcului, se zice cînd cineva dă un lucru bun cuiva care nu-l merită sau nu știe să-l prețuiască.

1) rît n., pl. urĭ (vsl. rŭtŭ, rotŭ, rît, bot). Botu porculuĭ. V. flit și teflu.

2) rît n., pl. urĭ (ung. rét, livadă. V. rădĭ). Trans. Maram. Livadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rât (botul porcului, luncă) s. n., pl. râturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂT s. (ANAT.) bot, (reg.) flit, mordă, surlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilv.) ciort, (prin Maram.) roată, (Mold. și Bucov.) sfârlă. (~ al porcului.)

RÂT s. v. baltă, băltoacă, gură, livadă, luncă, mlaștină, mocirlă, ogor, păpuriș, păpuriște, pârloagă, pomet, smârc.

RÎT s. (ANAT.) bot, (reg.) flit, mordă, surlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilv.) ciort, (prin Maram.) roată, (Mold. și Bucov.) sfîrlă. (~ al porcului.)

rît s. v. BALTĂ. BĂLTOACĂ. GURĂ. LIVADĂ. LUNCĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. OGOR. PĂPURIȘ. PĂPURIȘTE. PÎRLOAGĂ. POMET. SMÎRC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rît (rấturi), s. n. – Botul porcului. Sl. rŭtŭ „bot” (Cihac, II, 314; Conev 89). Este dubletul lui rît, s. n. (Trans., fînaț, pășune), care se consideră der. din mag. rét, din aceeași rădăcină sl. (Gáldi, Dict., 153), dar care poate proveni și direct din sl., cf. bg. răt „colină”, slov. rot „pășune pe o colină”, și în plus are dublul sens al lui bot.Der. rîtan (var. rătan), s. m. (grosolan, necioplit), cf. botos; rîtos, adj. (insolent, obraznic).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rât, râturi, s.n. – (reg.) Câmp necosit; cosalău, fânaț. – Din magh. rét „fâneață, livadă” (Scriban, DEX).

rât, -uri, s.n. – Câmp necosit; cosalău, fânaț. – Din magh. rét „fâneață, livadă”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rât, râturi s. n. (peior.) gură.

Intrare: rât
rât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rât (bot)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rât
  • râtul
  • râtu‑
plural
  • râturi
  • râturile
genitiv-dativ singular
  • rât
  • râtului
plural
  • râturi
  • râturilor
vocativ singular
plural
Intrare: rât (șes)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rât
  • râtul
  • râtu‑
plural
  • râturi
  • râturile
genitiv-dativ singular
  • rât
  • râtului
plural
  • râturi
  • râturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rât (bot)

  • 1. Botul porcului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: surlă 3 exemple
    exemple
    • Porcul însă își scoase deodată rîtul din zeama de tărîțe. REBREANU, R. I 147.
      surse: DLRLC
    • Purcelul... răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81.
      surse: DLRLC
    • Mistreți... cu rîturile întinse, cu colții ascuțiți, cu spinarea încovoiată și cu codița sumeasă dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Belciug de aur la râtul porcului, se zice când cineva dă un lucru bun cuiva care nu-l merită sau nu știe să-l prețuiască.
      surse: DLRLC

etimologie:

rât (șes)

  • 1. regional Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd cînii cum s-aruncă Peste rît. COȘBUC, P. II 167.
      surse: DLRLC
    • De lacrămi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Dar mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit Ca otava de pe rît, Cîndu-i bună de cosit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.
      surse: DLRLC

etimologie: