2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râmui vti [At: ANON. CAR. / Pzi: 3 râmuie, ~ește / E: ns cf râma, jirmui] 1-2 (Reg; mai ales d. porci) A râma (1-2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: râmuire
râmuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râmuire
  • râmuirea
plural
  • râmuiri
  • râmuirile
genitiv-dativ singular
  • râmuiri
  • râmuirii
plural
  • râmuiri
  • râmuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: râmui
verb (VT343)
DLR.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râmui
  • râmuire
  • râmuit
  • râmuitu‑
  • râmuind
  • râmuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râmuie
(să)
  • râmuie
  • râmuia
  • râmui
  • râmuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râmuie
(să)
  • râmuie
  • râmuiau
  • râmui
  • râmuiseră
râmui2 (3 -ește) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
DLR.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râmui
  • râmuire
  • râmuit
  • râmuitu‑
  • râmuind
  • râmuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râmuiește
(să)
  • râmuiască
  • râmuia
  • râmui
  • râmuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râmuiesc
(să)
  • râmuiască
  • râmuiau
  • râmui
  • râmuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)