2) răsún, a -á v. intr. (ră- și sun, ca suflu, răsuflu; lat. résono, -áre, it. risonare, pv. sp. resinar, pg. resoar). Produc ecoŭ, transmit sunetu din părete în părete, prelungesc sunetu: răsună casa, peștera, muntele, codru de cîntecele lor. Am rezonanță, vibrez prelungind sunetu: o chitară care răsună bine.