răcoare [At: PALIA (1581), 21/9 / S și: rec~ / Pl: ~ori / E: rece + -oare] 1 sf Temperatură ușor scăzută a aerului Si: răcoreală (1). 2 Frig moderat. 3 sf (Pex) Loc răcoros (1). 4 sf (Îe) A se lăsa (cu) ~ A se face frig. 5 sf (Fam; mai ales în construcție cu verbele „a sta”, „a băga” etc.; îe) La ~ La închisoare. 6 sf (Rar) Adiere răcoroasă (1). 7 sf (Mai ales d. apă) însușirea de a fi răcoros (1) Si: răcoritor, răceală (1). 8 sf (Adesea în construcție cu „a-i fi”, „a i se face”) Senzație de frig moderat, produsă de temperatura scăzută a aerului. 9 sf (Îe) A-l lua (pe cineva) cu ~ori A i se face frig. 10 sf (Mpl; adesea în construcție cu „a lua”, „a apuca”, „a cuprinde”) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă. 11 sf (Îe) A (se) băga în ~ori (sau în toate ~orile) sau a-l trece (toate) ~orile A (se) îngrozi. 12 sf (Reg; îe) A-și lua ~orile A scăpa de grijă. 13 sf (Îvr) Rușine. 14 a (Înv) Răcoros (1).