răbufni [At: DELAVRANCEA, T. 50 / V: ~ubni, ~uni, reb~ / Pzi: ~nesc / E: ră(z)- + bufni] 1 vi A produce (prin izbire, cădere sau explozie) un zgomot surd și puternic. 2-3 vtr A (se) trânti cu putere de ceva, producând un zgomot înfundat Si: a (se) izbi. 4 vi (D. zgomote) A răsuna puternic. 5 vt (Reg; îf răbuni) „A bate bădâniu ca să se aleagă untul”. 6 vi A izbucni cu putere (eliberându-se dintr-o strânsoare, dintr-o apăsare) Si: a năvăli, a țâșni. 7 vi (Fig; d. acțiuni, sentimente) A se manifesta brusc și violent Si: a izbucni. 8 vi (D. vin, lapte) A fermenta (1). 9 vr (Mun; Olt; îf răbuni; d. pământ) A se afâna (1). 10 vi (D. pâine) A crăpa (3) (fiind bine coaptă).