2 definiții pentru qanun kanun


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

qanûn, instrument vechi în lumea arabă [ce provine, probabil, din canonul (1) grecesc]. Are cutia de rezonanță* plată, în formă de trapez, pe care sunt întinse cele 72 de coarde, câte 3 pentru fiecare sunet. Se cântă prin ciupire cu degetul arătător, care poartă un degetar având fixat la vârf un solz de pește cu care se pun în vibrație corzile. V. kanun. Sin.: canun, kanon; monocord.

Intrare: qanun
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • qanun
  • qanunul
  • qanunu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • qanun
  • qanunului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kanun
  • kanunul
  • kanunu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kanun
  • kanunului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)