PĂRETĂR, păretare, s. n. (Regional) I. Scoarță de dimensiuni mici sau bucată de pînză brodată care se pune pe pereții unei camere în scop decorativ. Pe lîngă pat și lăiți se află păretare, niște lăicere înguste de lînă... țesute în patru ițe. La CADE. II. 1. Scobitură în perete unde se așază spre păstrare diferite lucruri; poliță. 2. Fiecare dintre stîlpii care susțin streașină casei. – Variantă: peretar s. n.