2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pănătare sf [At: COD. VOR. 164/16 / V: păript~ / Pl: ~tări / E: pănăta] (Înv) 1 Pătimire. 2 Suferință.

pănăta v [At: PSALT. SCH. 527/12 / V: bă~ / Pzi: panăt, ~tez / E: ml paenitere] (Înv) 1 vi A pătimi. 2-3 vir (Trs) A (se) plânge.

BĂNĂTA vb. refl. Băn. Trans. 👉 PĂNĂTA [pănăta + bănat].

2) pánăt (și -téz?), a pănăta v. intr. (lat. poenitére, a regreta). Vechĭ. Sufer chinurĭ grele. – Și a părătá. Azĭ (Hațeg) a să pănăta și (Pădurenĭ) a să bănăta (infl. de bănat), a suferi, a se văita.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂNĂTA vb. v. îndura, pătimi, păți, răbda, suferi, suporta, trage.

pănăta vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂȚI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pănăta (-..., at), vb. – A suferi, a pătimi. Lat. poenĭtēre (Candrea-Dens., 1319; Tiktin; REW 6630). Sec. XVI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pănătare, pănătări, s.f. (înv.) suferință, chin, pănătate.

Intrare: pănătare
pănătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănătare
  • pănătarea
plural
  • pănătări
  • pănătările
genitiv-dativ singular
  • pănătări
  • pănătării
plural
  • pănătări
  • pănătărilor
vocativ singular
plural
păriptare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pănăta
verb (V61)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • panătă
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panăt
(să)
  • panăt
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • paneți
(să)
  • paneți
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • pănătea
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pănătez
(să)
  • pănătez
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • pănătezi
(să)
  • pănătezi
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
bănăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)