opțiuni

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pălăvrit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: pălăvri] 1 (Reg) Pălăvrăgeală (1). 2 (Mun) Cicălire.

pălăvrit2, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: pălăvri[1]] 1-2 Pălăvrăgit (1-2). corectat(ă)

  1. În original incorect tipărit: E: pălăvi — LauraGellner

palavra v vz pălăvri

pălăvri v [At: ISIS (1859) 12/1 / V: (îvr; cscj) palavra (Pzi: 3 palavră) / Pzi: ~resc / E: palavră] 1 vit (Reg) A pălăvrăgi. 2 vt (Mun) A cicăli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂVRIT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

pălăvrit s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

PĂLĂVRI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

pălăvri vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pălăvrit2, -ă, adj. (reg.) pălăvrăgit.

pălăvri, pălăvresc, vb. IV (reg.) 1. a pălăvrăgi. 2. a cicăli.

Intrare: pălăvrit
pălăvrit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăvrit
  • pălăvritul
  • pălăvritu‑
  • pălăvrită
  • pălăvrita
plural
  • pălăvriți
  • pălăvriții
  • pălăvrite
  • pălăvritele
genitiv-dativ singular
  • pălăvrit
  • pălăvritului
  • pălăvrite
  • pălăvritei
plural
  • pălăvriți
  • pălăvriților
  • pălăvrite
  • pălăvritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pălăvri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălăvri
  • pălăvrire
  • pălăvrit
  • pălăvritu‑
  • pălăvrind
  • pălăvrindu‑
 singular plural
  • pălăvrește
  • pălăvriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălăvresc
 (să)
  • pălăvresc
  • pălăvream
  • pălăvrii
  • pălăvrisem
a II-a (tu)
  • pălăvrești
 (să)
  • pălăvrești
  • pălăvreai
  • pălăvriși
  • pălăvriseși
a III-a (el, ea)
  • pălăvrește
 (să)
  • pălăvrească
  • pălăvrea
  • pălăvri
  • pălăvrise
plural I (noi)
  • pălăvrim
 (să)
  • pălăvrim
  • pălăvream
  • pălăvrirăm
  • pălăvriserăm
  • pălăvrisem
a II-a (voi)
  • pălăvriți
 (să)
  • pălăvriți
  • pălăvreați
  • pălăvrirăți
  • pălăvriserăți
  • pălăvriseți
a III-a (ei, ele)
  • pălăvresc
 (să)
  • pălăvrească
  • pălăvreau
  • pălăvriră
  • pălăvriseră
palavra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)