opțiuni
  • info

11 definiții pentru pânditor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNDITOR, -OARE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

PÂNDITOR, -OARE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

pânditor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 1581/44 / Pl: ~i, ~oare / E: pândi + -tor] 1-4 smf, a (Om) care pândește (1-2) Si: iscoditor. 5-6 smf, a (Om) care trădează pe cel care pândește (1-2). 7 a (Înv) Spion. 8 sm (Înv) Pândar (1).

PÂNDITOR1 adv. Pe furiș; pe neobservate; pe nesimțite; tiptil. /a pândi + suf. ~tor

PÂNDITOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care pândește. Privire ~oare. /a pândi + suf. ~tor

pânditor a. care pândește: o umbră pânditoare AL.

PÎNDITOR, -OARE, pînditori, -oare, adj. Care pîndește, care iscodește. Ochii i se furișau pînditori spre Dumitru. SLAVICI, O. I 314. Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor Privind la Cătălina. EMINESCU, O. I 173. Ai ajuns acuma în mintea-ți visătoare Să faci din Lăpușneanu o umbră pînditoare. ALECSANDRI, T. II 72.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pânditor adj. m., pl. pânditori; f. sg. și pl. pânditoare

pânditor adj. m., pl. pânditori; f. sg. și pl. pânditoare

pânditor adj. m., pl. pânditori; f. sg. și pl. pânditoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNDITOR s. v. pândar.

pînditor s. v. PÎNDAR.

Intrare: pânditor
pânditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânditor
  • pânditorul
  • pânditoru‑
  • pânditoare
  • pânditoarea
plural
  • pânditori
  • pânditorii
  • pânditoare
  • pânditoarele
genitiv-dativ singular
  • pânditor
  • pânditorului
  • pânditoare
  • pânditoarei
plural
  • pânditori
  • pânditorilor
  • pânditoare
  • pânditoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pânditor, pânditoareadjectiv

  • 1. Care pândește, care iscodește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ochii i se furișau pînditori spre Dumitru. SLAVICI, O. I 314. DLRLC
    • format_quote Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor Privind la Cătălina. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • format_quote Ai ajuns acuma în mintea-ți visătoare Să faci din Lăpușneanu o umbră pînditoare. ALECSANDRI, T. II 72. DLRLC
etimologie:
  • Pândi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.