5 intrări

school Articole pe această temă:

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puturoși vri [At: UDRESCU, GL. / Pzi: esc / E: puturos] (Pop) 1-2 A (se) lenevi.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia).Putoare + suf. -os.

puturos, ~oa [At: ANON. CAR. / V: (reg) puotoros / Pl: ~oși, ~oase / E: putoare + -os] 1 a Care miroase urât Si: (liv) mefitic, pestilențial, (îvr) putos. 2 a Care este acoperit, îmbâcsit, plin de murdărie, de pete Si: jegos, murdar (1), nespălat, soios, slinos, (reg) mârșav, mocicoș, muruit, muscuros, muzgurit. 3 a (Reg; îs) Rachiu ~ Rachiu de calitate inferioară. 4 a (Fig) Mizerabil. 5-6 a, s (Om) leneș. 7 sf (Bot) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, cu tulpini numeroase, ramificate, cu frunze lung pețiolate, adânc penate și cu inflorescență deasă Si: (reg) cerențel, ridichioară (Diplotoxis tenuifolia). 8 sf (Bot; reg; șîs buruiană ~oasă, iarbă ~oasă) Puciognă (1) (Bifora radians). 9 sf (Bot; reg) Mărul1-lupului (Aristolochia clematitis). 10 sf (Bot; Olt) Mușcată1 (Pelargonium zonale). 11 sf (Bot; reg) Păpălău (1) (Physalis alkekengi). 12 sf (Bot; înv) Coriandru (Coriandrum sativum). 13 sf (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 14 sm (Zlg; reg) Sconcs (Mephitis mephitis). 15 sn (Mar) Petrol.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia).Putoare + suf. -os.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. În tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. Începu să iasă din răni o gîrlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.

PUTURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care răspândește putoare; cu miros urât. 2) Care are înfățișare neîngrijită și respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneș; lenos. /putoare + suf. ~os

puturos a. 1. plin de putoare: gunoiu puturos: 2. fam. trândav.

puturós, -oásă adj. (d. putoare). Plin de putoare, care pute: substanțe puturoase, dihoru e un animal foarte puturos. Fig. Fam. Foarte leneș, trîndav: un elev puturos. V. ghiduș și smîrd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puturós (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturóși; adj. f., s. f. puturoásă, pl. puturoáse

!rotúnda-puturoásă (plantă) s. f. art., g.-d. art. rotúndei-puturoáse

puturós adj. m., s. m., pl. puturóși; f. sg. puturoásă, pl. puturoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTUROȘI vb. a se lenevi, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)

ARBORE-PUTURÓS s. v. cenușar, oțetar fals.

BURUIANĂ-PUTUROÁSĂ s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.

CIUPERCĂ PUTUROÁSĂ s. v. băloșel.

GÂNDAC-PUTURÓS s. v. mamornic.

GRINGOAȘE-PUTUROÁSĂ s. v. mamornic.

arată toate definițiile

Intrare: puturoși
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puturoși
  • puturoșire
  • puturoșit
  • puturoșitu‑
  • puturoșind
  • puturoșindu‑
singular plural
  • puturoșește
  • puturoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puturoșesc
(să)
  • puturoșesc
  • puturoșeam
  • puturoșii
  • puturoșisem
a II-a (tu)
  • puturoșești
(să)
  • puturoșești
  • puturoșeai
  • puturoșiși
  • puturoșiseși
a III-a (el, ea)
  • puturoșește
(să)
  • puturoșească
  • puturoșea
  • puturoși
  • puturoșise
plural I (noi)
  • puturoșim
(să)
  • puturoșim
  • puturoșeam
  • puturoșirăm
  • puturoșiserăm
  • puturoșisem
a II-a (voi)
  • puturoșiți
(să)
  • puturoșiți
  • puturoșeați
  • puturoșirăți
  • puturoșiserăți
  • puturoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • puturoșesc
(să)
  • puturoșească
  • puturoșeau
  • puturoși
  • puturoșiseră
Intrare: arbore-puturos
arbore-puturos substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbore-puturos
  • arborele-puturos
plural
  • arbori-puturoși
  • arborii-puturoși
genitiv-dativ singular
  • arbore-puturos
  • arborelui-puturos
plural
  • arbori-puturoși
  • arborilor-puturoși
vocativ singular
plural
Intrare: puturos (adj.)
puturos1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puturos
  • puturosul
  • puturosu‑
  • puturoa
  • puturoasa
plural
  • puturoși
  • puturoșii
  • puturoase
  • puturoasele
genitiv-dativ singular
  • puturos
  • puturosului
  • puturoase
  • puturoasei
plural
  • puturoși
  • puturoșilor
  • puturoase
  • puturoaselor
vocativ singular
plural
puotoros adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puotoros
  • puotorosul
  • puotoroa
  • puotoroasa
plural
  • puotoroși
  • puotoroșii
  • puotoroase
  • puotoroasele
genitiv-dativ singular
  • puotoros
  • puotorosului
  • puotoroase
  • puotoroasei
plural
  • puotoroși
  • puotoroșilor
  • puotoroase
  • puotoroaselor
vocativ singular
plural
Intrare: puturos (s.m.)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puturos
  • puturosul
  • puturosu‑
plural
  • puturoși
  • puturoșii
genitiv-dativ singular
  • puturos
  • puturosului
plural
  • puturoși
  • puturoșilor
vocativ singular
  • puturosule
plural
  • puturoșilor
Intrare: rotunda-puturoasă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunda-puturoa
plural
genitiv-dativ singular
  • rotundei-puturoase
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

puturos (adj.) puotoros

etimologie:

  • Putoare + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

puturos, -oasă (persoană) puturoasă

etimologie:

  • Putoare + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX