2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

putori vi [At: REV. CRIT. III, 166 / Pzi: ~resc / E: putoare] (Trs; Mol) A lenevi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUTORI vb. v. lenevi, trândăvi.

Intrare: putorire
putorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putorire
  • putorirea
plural
  • putoriri
  • putoririle
genitiv-dativ singular
  • putoriri
  • putoririi
plural
  • putoriri
  • putoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: putori
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • putori
  • putorire
  • putorit
  • putoritu‑
  • putorind
  • putorindu‑
singular plural
  • putorește
  • putoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • putoresc
(să)
  • putoresc
  • putoream
  • putorii
  • putorisem
a II-a (tu)
  • putorești
(să)
  • putorești
  • putoreai
  • putoriși
  • putoriseși
a III-a (el, ea)
  • putorește
(să)
  • putorească
  • putorea
  • putori
  • putorise
plural I (noi)
  • putorim
(să)
  • putorim
  • putoream
  • putorirăm
  • putoriserăm
  • putorisem
a II-a (voi)
  • putoriți
(să)
  • putoriți
  • putoreați
  • putorirăți
  • putoriserăți
  • putoriseți
a III-a (ei, ele)
  • putoresc
(să)
  • putorească
  • putoreau
  • putori
  • putoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)